Art. 1324 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale Actul juridic unilateral
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Actul juridic unilateral
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Actul juridic unilateral
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1324
Noţiune
Este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său.
| ← Art. 1323 Noul cod civil Restituirea prestaţiilor Încetarea... | Art. 1325 Noul cod civil Regimul juridic Dispoziţii generale... → |
|---|
legeaz.net/monitorul-oficial-767-2016/decizie-iccj-18-2016-act-juridic-unilateral-dreptul-muncii-revocare-decizie-concediere
1. în speţă se solicită constatarea nulităţii relative a unei declaraţii notariale. Declaraţia este un act unilateral de voinţă, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, iar singura persoană îndreptăţită să invoce un viciu de consimţământ este partea care a dat declaraţia în cauză [C.A. Braşov, s. civ., dec. nr. 655/Ap/2004, în C.P.J.C. 2003-2004, p. 3).
2. Actul juridic unilateral a fost privit cu reticenţă în doctrină şi jurisprudenţă, atât în ceea ce priveşte lista actelor ce s-ar putea încadra în această categorie, dar mai ales din perspectiva existenţei sale ca izvor de
Citește mai mult
obligaţii.3. De aceea, considerăm că enumerarea actului unilateral printre izvoarele obligaţiilor şi enumerarea unor acte specifice din această categorie este binevenită, pentru a pune capăt tuturor controverselor în materie.
4. Actul juridic e zis unilateral (ar fi mai exact de a zice univolutiv) când, precum în materie de testament, raportul se naşte, cel puţin în stare latentă de putere, prin efectul voinţei autorului actului; numai în asemenea caz naşterea raportului e totdeauna condiţionată de o manifestare ulterioară de voinţă din partea acelui în persoana căruia raportul se produce (M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 58).
5. Actul unilateral este opera unei singure părţi, pentru formarea sa valabilă fiind suficientă manifestarea de voinţă a acestei părţi unice (D. Cosma, op. cit., p. 27).
6. Nimic nu se opune ca o persoană să-şi asume obligaţii numai prin simpla sa manifestare de voinţă, independent de orice acceptare din partea aceluia în favoarea căruia se obligă (T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 142).
7. Este deci fals a spune că actele unilaterale sunt unilaterale numai în aparenţă; ele sunt unilaterale şi în realitate, din moment ce pot avea efecte juridice (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâldnescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. I, p. 79).
8. Categoria actelor juridice civile unilaterale include: testamentul, acceptarea moştenirii, renunţarea la moştenire, denunţarea unui contract de către una dintre părţi (...), oferta de a contracta, promisiunea publică de recompensă, oferta de purgă, ratificarea unui act juridic încheiat în lipsa ori cu depăşirea împuternicirii de a reprezenta, confirmarea unui act juridic anulabil, mărturisirea etc. (G. Boroi, Drept civil, 2008, p. 188).
9. Pentru a evita orice confuzii, mai trebuie notat că actul juridic unilateral se deosebeşte de contractul unilateral. Primul este o specie de act juridic, animat de o voinţă unilaterală, în timp ce cel de-al doilea este o specie de contract (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 124).
10. Este cert că actul unilateral nu-i poate conferi o creanţă autorului său: nimeni nu poate, unilateral, să-şi constituie o creanţă asupra altuia (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 226).
11. în unele cazuri, actul unilateral este menit să consolideze un raport preexistent (de exemplu, confirmarea unui act juridic anulabil, promisiunea de a executa o obligaţie naturală); alteori, se află cuprins într-o operaţie mai complexă de care nu poate fi desprins (de exemplu, potrivit unor opinii, angajamentul promitentului de a efectua o prestaţie către terţul beneficiar, în cazul contractului în folosul unei terţe persoane); în alte cazuri, explicarea apariţiei obligaţiei se poate da invocându-se un alt izvor decât actul unilateral (cazul gestiunii intereselor altuia) ş.a. (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 99).
12. Actele unilaterale pot fi atât patrimoniale (testamentul), cât şi nepatrimoniale (recunoaşterea filiaţiei unui copil din afara căsătoriei) (O. Ungureanu, op. cit., p. 109).
13. Din această definiţie a actului unilateral rezultă următoarele trăsături esenţiale: actul unilateral are un mecanism propriu de formare, distinct de cel al contractului, şi anume este o manifestare unilaterală de voinţă; actul unilateral exprimă doar interesul autorului său unic; actul unilateral presupune intenţia autorului său de a produce efecte juridice, adică de a da naştere, a modifica sau stinge raporturi juridice (M. Avram, op. cit., p. 23).
De principiu, actului juridic unilateral îi sunt aplicabile regulile din materia contractelor cu derogările prevăzute pentru fiecare act unilateral în parte (art. 1.325 noul cod civil).
Categoria actelor juridice civile unilaterale include: testamentul, acceptarea moştenirii, renunţarea la moştenire, denunţarea unui contract de către una dintre părţi (în măsura în care legea permite aceasta ori părţile au stipulat în
Citește mai mult
contract posibilitatea denunţării unilaterale), oferta de a contracta, promisiunea publică de recompensă, oferta de purgă, ratificarea unui act juridic încheiat în lipsa ori cu depăşirea împuternicirii de a reprezenta, confirmarea unui act juridic anulabil, mărturisirea etc.După cum formarea sau producerea efectelor impune sau nu comunicarea manifestării de voinţă către destinatarul direct al actului, actele juridice unilaterale se subclasifică în acte supuse comunicării (oferta, promisiunea publică de recompensă, denunţarea unilaterală a contractului de mandat etc.) şi acte nesupuse comunicării (de exemplu, testamentul).