Art. 1390 Noul cod civil Persoana îndreptăţită la despăgubire în caz de deces Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale Răspunderea civilă

Art. 1390

Persoana îndreptăţită la despăgubire în caz de deces

(1) Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat.

(2) Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent.

(3) La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile Art. 1387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

Comentarii despre Art. 1390 Noul cod civil Persoana îndreptăţită la despăgubire în caz de deces Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale Răspunderea civilă

Ion Filimon 8.08.2015

JURISPRUDENTĂ

1. în raport cu evoluţia salariilor, la stabilirea prejudiciului suferit de copiii minori ai persoanei decedate ca urmare a infracţiunii, în vederea obligării inculpatului la plata despăgubirilor periodice, nu trebuie avută în vedere media lunară a salariului şi celelalte venituri realizate de victimă înainte de deces, ci cuantumul salariului pe care aceasta l-ar fi primit la data pronunţării şi valoarea, la aceeaşi dată, a celorlalte eventuale venituri (C.S.J., s. pen., dec. nr. 224/1994, în Dreptul nr. 12/1994, p. 73).

2. Din actele dosarului rezultă că, în adevăr, în

Citește mai mult

certificatele de naştere ale ambilor minori este menţionat ca tată soţul mamei acestora, deoarece căsătoria cu acel bărbat nu fusese desfăcută, în acelaşi timp însă, este dovedit şi nu se contestă că victima, considerând că ambii minori au rezultat din relaţiile sale de concubinaj cu partea civilă, contribuia efectiv la întreţinerea lor cu sumele arătate în sentinţă. în atare situaţie, fiind corect reţinut că prin fapta sa inculpatul a lipsit pe cei doi minori de contribuţia victimei la întreţinerea lor, instanţa de fond, în mod judicios, a stabilit obligarea sa la despăgubiri plătite periodic. împrejurarea că minorii nu se aflau în raporturi de filiaţie legitimă cu victima nu duce la soluţia contrară, cât timp, aşa cum s-a arătat, ei au fost prejudiciaţi de sumele asigurate de victimă, în a cărei întreţinere se aflau în permanenţă (Trib. Suprem, s. mii., dec. nr. 39/1988, în R.R.D. nr. 8/1989, p. 75).

Răspunde

Ion Filimon 8.08.2015

1. Textul art. 1390 stabileşte persoanele care sunt în drept să primească despăgubiri materiale pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane, fiindcă repararea prejudiciului nepatrimonial este reglementată de art. 1391. Pot primi despăgubiri pentru daunele materiale cauzate prin decesul unei persoane: a) persoanele care, potrivit legii, au dreptul la întreţinere din partea celui decedat; b) persoanele cărora victima, benevol, fără a fi obligată de lege, le acorda în mod curent întreţinere. Pentru stabilirea cuantumului despăgubirii se va ţine seama de veniturile pe care victima

Citește mai mult

le-ar fi avut, raportate la veniturile pe care le avea la momentul decesului şi la perioada de timp în care urma să primească veniturile respective, precum şi de nevoile curente, obişnuite ale persoanei care urmează să primească despăgubirile.

2. Art. 1390 alin. (2) prevede cu valoare de regulă generală că instanţa de judecată, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. Evident că în cazurile de acest fel, nefiind în prezenţa unei obligaţii legale de întreţinere, nu poate fi vorba nici despre încălcarea unui drept subiectiv, ci doar de lezarea unui simplu interes, rezultat dintr-o situaţie de fapt. Numai că situaţia de fapt, aşa cum prevede textul de lege citat, trebuie să fi avut caracter de stabilitate sau, cum se exprimă legiuitorul, întreţinerea să se fi prestat în mod curent, pentru a justifica şi susţine convingerea că ar fi continuat şi în viitor, dacă întreţinătorul în fapt nu ar fi decedat ca urmare a împrejurării pentru care pârâtul este persoana chemată de lege să răspundă. La aceasta am mai adăuga că este necesar ca interesul vătămat să fie licit şi moral (L. Pop, Contribuţii, p. 480-481).

3. Moartea victimei este, de asemenea, o daună personală pentru rudele sale: ea le cauzează un prejudiciu material acelora pe care-l făcea să trăiască şi un prejudiciu moral acelora care o iubeau şi suferă din cauza pierderii sale. Este un prejudiciu prin ricoşeu care este, în principiul său, reparabil (P. Malaurie, L Aynâs, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 125).

4. Moştenitorii dobândesc prin succesiune dreptul la repararea prejudiciilor economice (cheltuieli medicale şi paramedicale), precum şi dreptul la repararea prejudiciilor neeconomice, extrapatrimoniale (preţul suferinţelor îndurate de autorul succesorilor, prejudiciul său estetic şi de agrement). Ca victime prin ricoşeu, acestea urmăresc repararea unui prejudiciu provocat de deces (pierderea susţinerii financiare) sau a unui prejudiciu de afecţiune. Nu este obligatoriu ca victima directă să moară pentru ca prejudiciul prin ricoşeu să se producă. Dacă starea victimei directe este mult deteriorată, cei prejudiciaţi prin ricoşeu au de îndurat şi ei o scădere serioasă a condiţiilor de existenţă, pentru că se reduce sau dispare total sprijinul victimei directe. Acestea sunt motivele pentru care nu numai în caz de deces, ci şi în caz de supravieţuire a victimei directe, se poate vorbi de un prejudiciu de acompaniament (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 518).

Răspunde