Art. 1386 Noul cod civil Formele reparaţiei Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale Răspunderea civilă

CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă

SECŢIUNEA a 6-a
Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale

Art. 1386

Formele reparaţiei

(1) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.

(2) La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.

(3) Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice.

(4) În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1386 Noul cod civil Formele reparaţiei Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale Răspunderea civilă




Ion Filimon 8.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, s-a agravat starea sănătăţii victimei, despăgubirile stabilite prin hotărârea definitivă pot fi majorate, dacă prejudiciul existent la data pronunţării hotărârii s-a agravat ca urmare a aceluiaşi fapt prejudiciabil. Aceeaşi soluţie se impune atât în cazul în care despăgubirile au fost acordate sub forma unei sume globale, cât şi în acela în care au fost acordate sub forma unor prestaţii periodice (C.S.J., s. civ., dec. nr. 2013/1991, în Probleme de drept 1990-1992, Ed. Orizonturi, Bucureşti, 1993, p. 87).

2.
Citește mai mult Pretenţia persoanei prejudiciate de a i se stabili o despăgubire globală este justificată în cazul în care are o vârstă înaintată, o stare a sănătăţii nesatisfăcătoare şi, mai ales, dacă debitorul locuieşte în străinătate, situaţie în care executarea prestaţiei lunare ar putea să prezinte unele dificultăţi, în timp ce prin încasarea sumei globale i s-ar asigura o reparaţie integrală (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1589/1974, în I. Mihuţâ, Repertoriu 1969-1975, nr. 636, p. 234).

3. Simpla adaptare a victimei unei fapte prejudiciabile la condiţiile sale de viaţă nu poate avea ca efect neadmiterea unei cereri de reevaluare a obligaţiei de reparare a prejudiciului. în consecinţă, chiar dacă victima, copil minor, la data stabilirii despăgubirii avea o pierdere parţială a vederii, iar ulterior această infirmitate s-a diminuat, rămânând însă cu vedere monocoloră, nu se justifică posibilitatea unei sistări a obligaţiei de plată a despăgubirilor, bazată pe intervenirea unor împrejurări noi, fiindcă şi în această situaţie „nu putea efectua muncă cu periclitare oculară şi activităţi ce suprasolicitau analizatorul vizual, prin executarea unor manopere de precizie sau de interpretare a detaliilor" (C.A. Braşov, dec. civ. nr. 87/R/1996, în C.P.J. 1994-1998, p. 46-47).
Răspunde
Ion Filimon 8.08.2015
1. Ca regula, repararea prejudiciilor trebuie să se facă în natură. Numai în cazul în care repararea în natură nu este posibilă, aceasta se va face prin echivalent, sub forma acordării de despăgubiri. în toate cazurile, despăgubirea trebuie stabilită nu prin apreciere, ci în raport cu prejudiciul efectiv suferit de victimă. Repararea prin echivalent se poate realiza fie prin acordarea unei sume globale, fie prin stabilirea unor prestaţii periodice succesive, cu caracter viager sau temporar (C. Stâtescu, C. Bîrson, TGO, p. 160).

2. Determinarea valorii pagubei se poate face raportat la data
Citește mai mult cauzării prejudiciului sau la data pronunţării hotărârii definitive asupra acestui aspect. Atunci când despăgubirea se calculează la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, dacă ulterior prejudiciul dispare prin atenuare sau vindecare, nu se modifică cuantumul prejudiciului. Dimpotrivă, este admisă revizuirea despăgubirii în cazul agravării prejudiciului, chiar şi dacă nu este datorită agravării stării victimei şi chiar dacă agravarea era previzibilă în ziua când s-a stabilit paguba iniţială. în aceste situaţii se poate obţine o despăgubire suplimentară, inclusiv atunci când despăgubirea iniţială a avut în vedere o incapacitate, atât permanentă, cât şi totală (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 509).

3. Conform alin. (2) al art. 1386, cuantumul reparaţiei prin echivalent bănesc trebuie să fie stabilit, în principiu, dacă prin lege nu se prevede altfel, în raport cu valoarea prejudiciului la data producerii acestuia. în ce ne priveşte, am fi preferat o altă soluţie legislativă; astfel, în opinia noastră, cuantumul reparaţiei băneşti era mai recomandabil să se prevadă în raport cu valoarea prejudiciului la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, deoarece adeseori numai aşa se poate da satisfacţie principiului reparării integrale a prejudiciului (L. Pop, Contribuţii, p. 475-476).

4. Dacă, după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, se face dovada unor noi prejudicii, având drept cauză aceeaşi faptă ilicită, se pot obţine despăgubiri suplimentare, fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterior pronunţate (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 160).

5. Sub imperiul reglementărilor noului Cod civil (alin. (4) al art. 1386), numai despăgubirile stabilite global pentru prejudiciile actuale nu mai pot fi modificate; despăgubirile stabilite pentru prejudicii viitoare, indiferent că sunt în sumă globală sau în forma prestaţiilor periodice, pot să fie modificate în cuantumul lor pentru a se păstra echilibrul dintre paguba produsă şi despăgubirea destinată a o repara integral, atunci când paguba se măreşte, se micşorează ori nu se mai produce (L. Pop, Contribuţii, p. 485).
Răspunde