Art. 1389 Noul cod civil Vătămarea minorului Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale Răspunderea civilă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 6-a
Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 6-a
Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale
Art. 1389
Vătămarea minorului
(1) Dacă cel care a suferit vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii este un minor, despăgubirea stabilită potrivit prevederilor Art. 1388 alin. (1) va fi datorată de la data când, în mod normal, minorul şi-ar fi terminat pregătirea profesională pe care o primea.
(2) Până la acea dată, dacă minorul avea un câştig la momentul vătămării, despăgubirea se va stabili pe baza câştigului de care a fost lipsit, iar dacă nu avea un câştig, potrivit dispoziţiilor Art. 1388, care se aplică în mod corespunzător. Această din urmă despăgubire va fi datorată de la data când minorul a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă.
| ← Art. 1388 Noul cod civil Stabilirea pierderii şi a... | Art. 1390 Noul cod civil Persoana îndreptăţită la... → |
|---|
1. în cazul în care unui minor, neîncadrat în muncă, i se cauzează o infirmitate permanentă, nu se poate înlătura obligarea făptuitorului la despăgubiri, cu motivarea că nu a fost lipsit de venituri ca urmare a infirmităţii. într-o atare situaţie, instanţa trebuie să stabilească echivalentul bănesc al efortului suplimentar de compensare a infirmităţii şi să-l oblige pe făptuitor la plata acestor daune (Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 2726/1983, în C.D. 1983, p. 272).
2. în cazul în care printr-o faptă ilicită a fost vătămată sănătatea sau integritatea corporală a unui copil, în
Citește mai mult
cuantumul despăgubirilor urmează să fie incluse şi cheltuielile efectuate de părinţii săi în timpul deplasărilor la spital şi la externare, cele efectuate pentru deplasările familiei pentru a-l vizita pe bolnav la spital, în măsura în care nu sunt exagerate, precum şi contravaloarea retribuţiei încasate de părinţii săi pe timpul afectat deplasărilor la unităţile sanitare, procuratură şi instanţă şi, în sfârşit, cheltuielile de deplasare ale martorilor la organele de urmărire penală şi la instanţă. Dacă nu s-au propus şi administrat probe referitoare la aceste cheltuieli, instanţa, în baza rolului activ, trebuie să dea părţii păgubite îndrumările necesare (Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 905/1982, în C.D. 1982, p. 299).2. Despăgubirea datorată minorului care a fost vătămat corporal sau a cărui sănătate a fost lezată se stabileşte cu
Citește mai mult
respectarea prevederilor art. 1388 alin. (1) în două etape: a) între data la care minorul a fost victima faptei ilicite şi data când urmează să i se termine pregătirea profesională pe care o avea; b) după data terminării pregătirii profesionale.3. Din comparaţia textului alin. (1) al art. 1388 cu prevederile art. 1389 rezultă că unele dintre trimiterile la art. 1388 se referă exclusiv la modul de calcul şi la baza de calcul, deoarece este exclusă ipoteza câştigului din muncă şi atunci câştigul menţionat de art. 1389 alin. (2) este de altă natură decât venitul din muncă.
4. Aşadar, trimiterea la alin. (1) al art. 1388, pe care o conţine primul alineat al art. 1389, priveşte acel câştig pe care minorul l-ar fi putut obţine după ce şi-a terminat pregătirea profesională. Dacă în momentul vătămării minorul realiza un câştig, calculul despăgubirii se va face pe baza acestui câştig şi această despăgubire o va primi până când împlineşte vârsta legală de a fi parte într-un raport de muncă. Rezultă astfel că, prin câştigul de care a fost lipsit minorul, în ipoteza din alin. (2) al art. 1389, nu se înţelege un câştig din muncă, pentru simplul motiv că minorul nu are încă vârsta necesară pentru a fi parte într-un raport de muncă. Câştigul în cauză este obligatoriu de altă natură decât câştig din muncă, cu toate că şi alin. (2) al art. 1389 face referire la art. 1388, care este în totalitate consacrat câştigului din muncă (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 516-517).