Art. 1430 Noul cod civil Daunele-interese Obligaţiile divizibile şi obligaţiile indivizibile

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL I
Obligaţiile divizibile şi obligaţiile indivizibile

Art. 1430

Daunele-interese

(1) Obligaţia de a executa prin echivalent o obligaţie indivizibilă este divizibilă.

(2) Daunele-interese suplimentare nu pot fi cerute decât debitorului vinovat de neexecutarea obligaţiei. Ele se cuvin creditorilor numai în proporţie cu partea din creanţă ce revine fiecăruia dintre ei.

← Art. 1429 Noul cod civil Restituirea prestaţiilor Obligaţiile...  Art. 1431 Noul cod civil Existenţa mai multor creditori... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1430 Noul cod civil Daunele-interese Obligaţiile divizibile şi obligaţiile indivizibile




Ion Filimon 8.08.2015
1. în cazul în care creditorul obligaţiei solicită şi daune-interese suplimentare, pretenţia poate fi formulată numai faţă de acela dintre codebitori care nu şi-a executat obligaţia, proporţional cu partea din creanţă ce aparţine fiecăruia dintre creditori (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 563).

2. în situaţia în care executarea obligaţiei indivizibile se face prin echivalent, se realizează o veritabilă „transformare" a obligaţiei iniţiale prin raportare la obiectul său, în sensul că aceasta devine divizibilă. Debitorul vinovat de neexecutarea obligaţiei indivizibile poate cumula executarea prin
Citește mai mult echivalent cu daunele-interese (denumite „suplimentare"). Creditorii vor putea cere debitorului vinovat doar executarea părţii fiecăruia, în acord cu regula stabilită în art. 1422 alin. (2) NCC (Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, p. 531).

3. Potrivit doctrinei anterioare, „când executarea obligaţiei indivizibile (fie din punct de vedere material, fie din punct de vedere intelectual) este sancţionată printr-o clauză penală, atunci neexecutarea din partea unui singur debitor va atrage exigibilitatea întregii penalităţi, care va putea fi cerută în totalitate debitorului în culpă, sau de la ceilalţi, în proporţie cu părţile lor, iar ipotecar pentru tot, cu rezerva recursului lor contra debitorului în culpă" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. II, p. 428).
Răspunde