Art. 1431 Noul cod civil Existenţa mai multor creditori Obligaţiile divizibile şi obligaţiile indivizibile

Art. 1431

Existenţa mai multor creditori

(1) Creditorii şi debitorii unei obligaţii indivizibile nu sunt prezumaţi a-şi fi încredinţat reciproc puterea de a acţiona pentru ceilalţi în privinţa creanţei.

(2) Novaţia, remiterea de datorie, compensaţia ori confuziunea consimţită sau care operează faţă de un creditor nu stinge obligaţia decât pentru partea din creanţă ce revine acestuia. Faţă de ceilalţi creditori, debitorul rămâne obligat pentru tot.

(3) Debitorul care a plătit celorlalţi creditori este îndreptăţit să primească de la aceştia echivalentul părţii din obligaţie cuvenite creditorului care a consimţit la stingerea creanţei sau faţă de care aceasta a operat.

Comentarii despre Art. 1431 Noul cod civil Existenţa mai multor creditori Obligaţiile divizibile şi obligaţiile indivizibile

Ion Filimon 8.08.2015

1. în acest caz, numai indivizibilitatea materială sau reală a prestaţiei împiedică creanţa să se împartă, şi aceasta, fie din capul locului, dacă de la început au fost mai mulţi creditori, fie mai târziu, în urma decesului creditorului unic. Indivizibilitatea convenţională este o piedică numai pentru diviziunea datoriilor, nu şi a creanţelor; într-adevăr, creditorii nu au niciun interes de a stipula indivizibilitatea creanţei, care i-ar expune la pericolul relei creanţe sau insolvabilităţii aceluia dintre ei care s-ar grăbi să ceară plata integrală (Planiol, voi. 2, p. 796, apud C. Homangiu,

Citește mai mult

I. Rosetti-Balânescu, Al. Baicoianu, op. cit., voi. II, p. 428).

2. Indivizibilitatea activă este, de regulă, naturală. Ea se produce ca urmare a morţii creditorului unei creanţe cu un obiect indivizibil, ai cărei titulari devin mai mulţi moştenitori ai creditorului. Efectul principal al indivizibilităţii active este acela că fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrală a prestaţiei ce formează obiectul obligaţiei indivizibile (art. 1064 C. civ. 1864). De asemenea, plata făcută oricăruia dintre creditori liberează pe debitor. Punerea în întârziere sau întreruperea prescripţiei efectuată numai de către unul din creditori produce efecte faţă de toţi ceilalţi creditori. Dar niciunul dintre creditori nu poate face acte de dispoziţie ca: remiterea de datorie, darea în plată, novaţia, cu privire la întreaga creanţă. Asemenea acte făcute numai de către un creditor indivizibil nu vor fi opozabile celorlalţi creditori. Debitorul rămâne ţinut faţă de el la întreaga obligaţie, mai puţin partea creditorului care a dispus de ea prin remitere de datorie, novaţie sau printr-un alt asemenea act de dispoziţie (art. 1064 alin. (2) şi (3) C. civ. 1864) (C. Statescu, C. Bîrsan, TGO, p. 413).

Răspunde

Ion Filimon 8.08.2015

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
► „Art. 1064. (1) Fiecare din erezii creditorului poate pretinde în totalitate executarea obligaţiei nedivizibile. (2) Un singur erede nu poate face remisiunea totalităţii debitului, nu poate primi preţul în locul lucrului. (3) Dacă unul din erezi a remis singur debitul sau a primit preţul lucrului, coeredele său nu poate pretinde lucrul nedivizibil decât cu scăderea părţii eredelui, care a făcut remisiunea sau care a primit preţul (C. civ. 1034 şi urm., 1042, 1049 şi urm., 1138 şi urm., 1611)

Răspunde