Art. 1590 Noul cod civil Plata creanţei Cesiunea unei creanţe constatate printr-un titlu nominativ, la ordin sau la purtător Cesiunea de creanţă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Cesiunea de creanţă
SECŢIUNEA a 2-a
Cesiunea unei creanţe constatate printr-un titlu nominativ, la ordin sau la purtător
Cesiunea de creanţă
SECŢIUNEA a 2-a
Cesiunea unei creanţe constatate printr-un titlu nominativ, la ordin sau la purtător
Art. 1590
Plata creanţei
Debitorul care a emis titlul la purtător este ţinut să plătească creanţa constatată prin acel titlu oricărui deţinător care îi remite titlul, cu excepţia cazului în care i s-a comunicat o hotărâre judecătorească prin care este obligat să refuze plata.
| ← Art. 1589 Noul cod civil Mijloace de apărare Cesiunea unei... | Art. 1591 Noul cod civil Punerea în circulaţie fără voia... → |
|---|
1. în materie de titluri la purtător, raportul juridic se stabileşte faţă de emitent prin simplul fapt al posesiunii titlului emis (Cos., 31 octombrie 1907, opud C. Homongiu, N. Georgeon, op. cit., vol. III, p. 504).
2. Posesorul titlului trebuie să fie unul legitim, în caz contrar debitorul putând refuza plata.
3. Caracterul nelegitim al posesiei titlului trebuie constatat printr-o hotărâre judecătorească, caracterul autonom al dreptului încorporat titlului opunându-se ca operaţiunea plăţii să poată fi la dispoziţia părţilor, sub forma unei eventuale convenţii cu privire la aceasta.
4. Legea nu pare a cere ca debitorul să fie parte în procesul ce s-a
Citește mai mult
finalizat cu hotărârea prin care este obligat să refuze plata. Această încălcare a principiului relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti se justifică prin similaritatea obligaţiei de plată a debitorului cu obligaţiile scriptae in rem, având în vedere că este strâns legată de un lucru (în cazul de faţă înscrisul constatator al creanţei), astfel încât creditorul (deţinătorul titlului) îşi poate realiza dreptul său (de a obţine plata) doar dacă debitorul o acceptă (G. Boroi, Drept civil, 2002, p. 70). Apreciem totuşi că debitorul are calitate procesuală pasivă (ca parte a raportului juridic generat de titlu) şi este recomandabil să fie chemat în judecată, alături de deţinătorul titlului, reclamantul evitând astfel problema relativităţii efectelor hotărârii.