Art. 1586 Noul cod civil Răspunderea cedentului pentru evicţiune Cesiunea de creanţă în general Cesiunea de creanţă

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL I
Cesiunea de creanţă

SECŢIUNEA 1
Cesiunea de creanţă în general

Art. 1586

Răspunderea cedentului pentru evicţiune

(1) În toate cazurile, cedentul răspunde dacă, prin fapta sa proprie, singură ori concurentă cu fapta unei alte persoane, cesionarul nu dobândeşte creanţa în patrimoniul său ori nu poate să o facă opozabilă terţilor.

(2) Într-un asemenea caz, întinderea răspunderii cedentului se determină potrivit dispoziţiilor art. 1.585 alin. (4).

← Art. 1585 Noul cod civil Obligaţia de garanţie Cesiunea de...  Art. 1587 Noul cod civil Noţiune şi feluri Cesiunea unei... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1586 Noul cod civil Răspunderea cedentului pentru evicţiune Cesiunea de creanţă în general Cesiunea de creanţă




Ion Filimon 13.08.2015
1. Răspunderea cedentului pentru evicţiune este una dintre formele garanţiei pe care el o datorează cesionarului, deci cele arătate la art. 1585 sunt pe deplin aplicabile.

2. Alineatul (2), făcând trimitere la art. 1585 alin. (4), stabileşte aplicabilitatea dispoziţiilor legale privind răspunderea vânzătorului de rea-credinţă pentru viciile ascunse ale bunului vândut [art. 1709 alin. (4) şi art. 1710 NCC), care constă în: imposibilitatea vânzătorului (cedentului) de a invoca nerespectarea termenului de denunţare a viciilor (art. 1709 alin. (4)); obligaţia cedentului de a înlătura viciile sau
Citește mai mult de a plăti înlăturarea lor, de a înlocui bunul vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii, de a reduce corespunzător preţul sau de a suporta rezoluţiunea vânzării (obligaţiile sunt alternative, la alegerea instanţei de judecată - art. 1710 NCC); obligarea cedentului la plata de daune-interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat.

3. Legea stabileşte că cedentul răspunde atât dacă fapta este a sa proprie, cât şi dacă ea este concurentă cu fapta unui terţ, fără a preciza însă dacă în ultimul caz răspunderea este totală sau doar în proporţie cu propria contribuţie. Având în vedere că legea trimite la răspunderea vânzătorului de rea-credinţă, credem că este aplicabil principiul solidarităţii răspunderii delictuale (art. 1382), mai ales că fapta cedentului şi a terţului excede cadrul contractual al cesiunii (este delict civil).
Răspunde