Art. 1605 Noul cod civil Acordul creditorului Preluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul Preluarea datoriei

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL III
Preluarea datoriei

SECŢIUNEA a 2-a
Preluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul

Art. 1605

Acordul creditorului

Preluarea datoriei convenită cu debitorul îşi va produce efectele numai dacă creditorul îşi dă acordul.

← Art. 1604 Noul cod civil Ineficacitatea preluării datoriei...  Art. 1606 Noul cod civil Comunicarea preluării Preluarea... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1605 Noul cod civil Acordul creditorului Preluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul Preluarea datoriei




Vitalie 22.06.2017
Are dreptul juridic (prin cerere judecatorie) creditorul de a beneficia, sau macar de a se familiariza cu copia contractului de cesiune dintre 1 si al 2 debitor?
Răspunde
Ion Filimon 13.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Obligaţia ce şi-o ia un sub-achizitor, de a plăti preţul către primul vânzător, este ceea ce se numeşte o delegaţie imperfectă de plată, care nu creează nici un raport juridic între el şi primul vânzător, dacă acesta nu a consimţit în mod expres să i se substituie astfel un nou debitor în locul celui dintâi (C.A. Constanţa, 6 octombrie 1924, apud C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. II, p. 698, nr. 6).
Răspunde
Ion Filimon 13.08.2015
1. Situaţia reglementată de prezenta secţiunea este aceea în care preluarea de datorie este convenită doar între debitori, dar se doreşte ca efectele convenţiei acestora să se extindă şi asupra creditorului.

2. Reglementarea este justificată de faptul că acordul dintre debitori este pentru creditor un res inter alios acta, deci el este îndreptăţit a ignora efectele acordului.

3. Spre deosebire de o stipulaţie pentru altul (când beneficiul promis terţului face ca, în majoritatea cazurilor, acesta să fie interesat să invoce convenţia dintre stipulant şi promitem), preluarea de datorie implică
Citește mai mult pentru creditor atât un beneficiu (naşterea unui al doilea debitor), cât şi o pierdere (dispariţia debitorului iniţial). Or, principiul irevocabilităţii obligaţiei (ca efect al actului juridic) se opune ca debitorul, prin voinţă proprie, să fie descărcat de obligaţia sa. Este, aşadar, necesar ca şi partea co-contractantă (creditorul) să consimtă, rezultatul fiind cel al stingerii prin acord a raportului juridic iniţial [art. 1270 alin. (2)].

4. Preluarea de datorie se aseamănă cu stipulaţia pentru altul: atunci când preluarea de datorie este făcută pentru a-l gratifica pe debitorul iniţial, operaţiunea va avea caracterul unei donaţii indirecte, întocmai ca şi stipulaţia pentru altul (A.l. Donila, op. cit., p. 116).
Răspunde