Art. 1606 Noul cod civil Comunicarea preluării Preluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul Preluarea datoriei

1. Ambii debitori sunt prezumaţi de lege - având în vedere că ei au convenit preluarea datoriei - ca interesaţi să obţină acordul creditorului. în consecinţă, oricare dintre ei poate solicita creditorului să consimtă la preluare.

2. Legea nu impune forme speciale de comunicare şi nici nu este nevoie de o formulare în termeni sacramentali, fiind suficient ca din comunicare să reiasă solicitarea ca şi creditorul să exprime acordul cu privire la preluarea de datorie.

3. Legea nu cere nici ca acordul creditorului să îmbrace o formă specială, deci părţile trebuie să fie atente numai la respectarea

Citește mai mult

condiţiilor legale pentru constituirea probei manifestării de voinţă.

4. Cel de al doilea alineat constituie o dispoziţie de protecţie a creditorului. Se poate întâmpla ca acordul să îi fie cerut creditorului de noul debitor, aparent mai solvabil decât cel vechi, însă condiţiile preluării de datorie, la care creditorul ar putea consimţi fără să le cunoască, să ducă la o situaţie net inferioară a siguranţei executării noii creanţe în comparaţie cu cea veche. în acest caz, creditorul ar putea consimţi, fără să ştie, la agravarea propriei situaţii, iar legea încearcă să evite situaţia. Regula este o aplicaţie a principiului respectării bunei-credinţe în negocieri (art. 1183 NCC).

5. Ultimul alineat constituie o confirmare a faptului că obţinerea acordului creditorului transformă convenţia iniţială dintre debitori într-o convenţie tripartită. Anterior obţinerii acordului, părţile contractului (vechiul şi noul debitor) pot modifica sau denunţa contractul, potrivit regulii generale (art. 1270 alin. (2)). Ulterior, este necesar şi acordul creditorului, în calitatea sa de parte procesuală, potrivit aceleiaşi reguli.