Art. 1608 Noul cod civil Obligaţiile terţului Preluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul Preluarea datoriei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Preluarea datoriei
SECŢIUNEA a 2-a
Preluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul
Preluarea datoriei
SECŢIUNEA a 2-a
Preluarea datoriei prin contract încheiat cu debitorul
Art. 1608
Obligaţiile terţului
(1) Cât timp creditorul nu şi-a dat acordul sau dacă a refuzat preluarea, cel care a preluat datoria este obligat să îl libereze pe debitor, executând la timp obligaţia.
(2) Creditorul nu dobândeşte un drept propriu împotriva celui obligat să îl libereze pe debitor, cu excepţia cazului în care se face dovada că părţile contractante au voit altfel.
| ← Art. 1607 Noul cod civil Termenul de acceptare Preluarea... | Art. 1609 Noul cod civil Noţiune şi feluri Novaţia → |
|---|
1. Nu se operează novaţia dacă creditorul n-a acceptat delegaţia printr-o declaraţie expresă (Cos., Secţia II, dec. din 8 martie 1892, o pud C. Homangiu, N. Georgean, op. cit., voi. II, p. 698, nr. 3).
2. Cel de al doilea alineat stabileşte că acordul dintre debitori, de principiu, nu valorează stipulaţie pentru altul. Potrivit art. 1284 NCC, oricine
Citește mai mult
poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terţ, iar prin efectul stipulaţiei, beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei.3. Totuşi, acordul dintre debitori privind preluarea datoriei nu produce efectul legal al stipulaţiei, astfel încât creditorul care nu a acceptat oferta nu poate obţine obligarea celui de al doilea debitor să execute obligaţia direct faţă de el.
4. Desigur, această regulă este stabilită printr-o regulă dispozitivă supletivă, astfel încât părţile convenţiei (debitorii) pot hotărî contrariul.
Legiuitorul reglementează limitativ două modalităţi prin care se poate încheia contractul de preluare de datorie:
1) printr-un contract încheiat între debitorul iniţial şi un alt debitor, prin care acesta din urmă îşi asumă obligaţia sub rezerva acordului creditorului.
Acest contract trebuie comunicat creditorului de
Citește mai mult
oricare dintre părţile contractului de preluare de datorie, care va produce efecte numai dacă preluarea de datorie va fi consimţită de creditor (art. 1.605 Noul cod civil);2) printr-un contract încheiat între creditor şi noul debitor, prin care acesta din urmă îşi asumă obligaţia.
În ambele variante, debitorul este liberat, cu excepţia cazului în care noul debitor este insolvabil (art. 1.601 Noul cod civil).
Preluarea de datorie nu are efect asupra garanţiilor creanţei (acestea se transmit odată cu datoria), cu excepţia garanţiilor care nu pot fi despărţite de persoana debitorului [art. 1.602 alin. (2) Noul cod civil].
Garanţia adusă de fideiusor sau de terţul care a constituit o garanţie pentru realizarea creanţei (cauţiunea reală) se stinge dacă aceste persoane nu şi-au dat acordul [art. 1.602 alin. (3) Noul cod civil].
Problema garanţiilor în cazul preluării de datorie prezintă interes în activitatea notarială deoarece în materie de carte funciară este circumscrisă regulilor specifice acesteia.
Prin urmare, dacă un contract de preluare de datorie este încheiat de debitor, iar datoria a fost garantată cu ipotecă asupra imobilului unui terţ care nu este parte în act pentru a-şi da acordul, potrivit art. 1.602 alin. (3) Noul cod civil garanţia s-a stins şi ar trebui să se radieze din cartea funciară în baza contractului de preluare de datorie şi a actului de acceptare a acestuia de către creditor.
Cu toate acestea, având în vedere regulile proprii cărţii funciare, este recomandabil ca prin actul de acceptare a preluării de datorie întocmit de creditor (în beneficiul căruia a fost constituită garanţia) acesta să consimtă la radierea garanţiei chiar dacă stingerea operează prin efectul legii.
Potrivit art. 1.602 alin. (2) Noul cod civil, care prevede transferul garanţiilor, atunci când preluarea de datorie se poate face direct intre creditor şi noul debitor, fără prezenţa vechiului debitor, cu toate că vechiul debitor care a constituit garanţii devine aparent un terţ, garanţia se transmite în condiţiile art. 1.602 alin. (2) şi nu se stinge conform art. 1.602 alin. (3) Noul cod civil.
În practica notarială, pentru a evita interpretările, este reco mandabil ca, la încheierea contractului, să figureze ca parte în act şi vechiul debitor, iar acesta să consimtă la menţinerea garanţiei.
Din punctul de vedere al aplicabilităţii practice, orice obligaţie neexecutată poate fi transmisă prin instituţia preluării de datorie, fiind irelevante raporturile juridice create între cel care cedează obligaţia şi cel care se obligă să o preia.
Nimic nu împiedică părţile să evidenţieze în contract şi aceste raporturi juridice, care pot avea, după caz, natura unei liberalităţi sau a unui act cu titlu oneros.
În materia contractului de întreţinere, doar creditorul întreţinerii nu poate ceda drepturile dobândite (art. 2.258 Noul cod civil). Prin urmare, debitorul obligaţiei poate transmite obligaţia sa de a face, prin mecanismul preluării datoriei.
Necesitatea acordului creditorului acoperă şi cerinţa respectării caracterului intuitu personae al contractului de întreţinere.
Instituţia preluării de datorie a făcut inutilă existenţa delegaţiei, care nu este reglementată de Noul cod civil.
Instrument mai suplu şi mai dinamic de transmitere a obligaţiilor, preluarea de datorie se deosebeşte de novaţie prin aceea că obligaţia iniţială nu se stinge, ci îşi continuă existenţa împreună cu garanţiile accesorii date de debitorul iniţial (cu excepţiile mai sus enunţate), în timp ce, în cazul novaţiei, primul raport obligaţional se stinge şi este înlocuit cu unul nou, iar garanţiile se menţin doar dacă există o stipulaţie expresă în acest sens.