Art. 1611 Noul cod civil Garanţiile creanţei novate Novaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Novaţia
Novaţia
Art. 1611
Garanţiile creanţei novate
(1) Ipotecile care garantează creanţa iniţială nu vor însoţi noua creanţă decât dacă aceasta s-a prevăzut în mod expres.
(2) În cazul novaţiei prin schimbarea debitorului, ipotecile legate de creanţa iniţială nu subzistă asupra bunurilor debitorului iniţial fără consimţământul acestuia din urmă şi nici nu se strămută asupra bunurilor noului debitor fără acordul său.
(3) Atunci când novaţia operează între creditor şi unul dintre debitorii solidari, ipotecile legate de vechea creanţă nu pot fi transferate decât asupra bunurilor codebitorului care contractează noua datorie.
| ← Art. 1610 Noul cod civil Proba novaţiei Novaţia | Art. 1612 Noul cod civil Mijloacele de apărare Novaţia → |
|---|
1. Novaţia intervenită în speţă este o novaţie prin schimbare de debitor, nefiind semnată şi de garanţii ipotecari ai creanţei vechi, astfel că, fără consimţământul acestora din urmă, garanţiile reale nu puteau trece asupra noii creanţe (I.C.C.J., s. corn., dec. nr. 925/2008).
2. Odată cu vechea obligaţie, se sting toate accesoriile şi garanţiile care o însoţeau, după principiul potrivit căruia accesoriul urmează regimul juridic
Citește mai mult
al principalului (accesorium sequitur principale).3. Părţile pot prevedea ca noua obligaţie să fie garantată prin garanţiile care însoţeau vechea obligaţie. Regula se regăsea şi în vechea reglementare (art. 1134 C. civ. 1864) care, în mod identic, impunea ca prevederea să fie expresă.
4. Pentru că sub vechea reglementare instituţiile numite delegaţie perfectă şi, respectiv, novaţie cu schimbare de debitor se suprapuneau, este necesară o comparaţie între noua instituţie a preluării de datorie şi novaţia reglementată de noul Cod civil. Din această perspectivă, se remarcă următoarele: a) novaţia cu schimbare de debitor stinge creanţa iniţială (art. 1609 alin. (2) NCC o declară expres), în vreme ce legea nu stabileşte decât indirect efectul extinctiv al preluării de datorie (art. 1600 NCC vorbeşte despre liberarea primului debitor, iar art. 1604 despre renaşterea obligaţiei debitorului iniţial); b) novaţia stinge accesoriile creanţei (art. 1611 şi art. 1613 NCC), în timp ce, la preluarea de datorie, creditorul se poate prevala în contra noului debitor de toate drepturile pe care le are în legătură cu datoria preluată (art. 1602 alin. (1) NCC].
5. în privinţa celei de a doua caracteristici, trebuie făcute unele precizări asupra modului în care se produce continuarea existenţei accesoriilor: a) chiar şi în cazul novaţiei părţile pot stabili continuarea existenţei accesoriilor creanţei, astfel că diferenţa dintre cele două instituţii dispare; b) garanţiile reale constituite de primul debitor, în cazul preluării de datoriei, continuă să subziste, astfel că debitorul primordial poate deveni garant real al celui de al doilea (a se vedea comentariul nr. 5 de la art. 1602); c) în cazul novaţiei, aceste garanţii se sting, dar pot fi menţinute cu acordul expres al primului debitor (art. 1611 alin. (2)];
d) garanţiile personale şi reale constituite de terţe persoane se sting în cazul preluării de datorie, dacă aceste persoane nu sunt de acord cu preluarea (art. 1602 alin. (3) NCC);
e) aceste garanţii se sting şi în cazul novaţiei, dar părţile pot stabili continuarea lor; în acest ultim caz, acordul terţilor nu este cerut expres de lege, dar apreciem că este necesar, întrucât ipoteca subzistă cât timp există obligaţia pe care o garantează (art. 2344 NCC), or, novaţia stinge creanţa iniţială; f) strămutarea ipotecilor asupra bunurilor noului debitor întâmpină dificultăţi reale şi, în orice caz, nu păstrează rangul aferent constituirii în raport cu prima creanţă (a se vedea comentariile nr. 5 şi 6 de sub art. 1602 NCC).
6. Dispoziţia alin. (3) este o aplicaţie particulară a obligativităţii obţinerii acordului noului debitor pentru transferarea ipotecii, regulă arătată la alin. (2), teza finală. Precizarea era totuşi necesară, având în vedere existenţa art. 1443 NCC, potrivit căruia fiecare dintre debitorii solidari poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, ceea ce ar putea fi interpretat în sensul că este ţinut cu toate bunurile sale afectate acelei obligaţii, deci inclusiv cu cele ipotecate.
7. Trebuie făcută şi o precizare terminologică, în sensul că titlul articolului este referitor la garanţii (toate, atât reale, cât şi personale), în vreme ce dispoziţiile propriu-zise privesc exclusiv ipoteca. Contradicţia credem că trebuie rezolvată în sensul următor: regulile acestui articol se vor extinde asupra tuturor formelor de garantare, însă numai în măsura în care nu contravin regulilor specifice garanţiei respective. în caz contrar, vor avea prioritate regulile specifice, cu excepţia ipotecii, cu privire la care se vor aplica regulile de aici.
► „Art. 1134. Privilegiile şi ipotecile creanţei celei vechi nu le are şi creanţa ce-i este substituită, afară de cazul când creditorul le-a rezervat expres";
► „Art. 1135. Când novaţiunea se operează prin substituirea unui nou debitor, privilegiile şi ipotecile primitive ale creanţei nu pot trece asupra bunurilor noului debitor";
► „Art. 1136. Când novaţiunea se operează între creditor şi unul din debitorii solidari, privilegiile şi ipotecile vechii creanţe nu se pot rezerva decât asupra bunurilor acelui care contractă noua datorie".