Art. 1616 Noul cod civil Noţiune Compensaţia

JURISPRUDENTĂ

1. Compensarea judecătorească a creanţelor părţilor nu a operat, deoarece creanţele trebuie să fie deopotrivă lichide şi exigibile, or, pârâta nu a formulat cerere reconvenţională pentru a se stabili întinderea şi scadenţa creanţei invocate pentru compensare (I.C.C.J., dec. civ. nr. 1902/2007).

2. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a opera compensaţia legală, atunci se poate invoca compensaţia judecătorească. Compensaţia judecătorească, spre deosebire de cea legală, nu operează de drept. Dacă reclamanta nu a formulat o cerere expresă în acest sens în faţa instanţei

Citește mai mult

de apel, aceasta nu poate invoca compensaţia judecătorească pentru prima dată în faţa instanţei de recurs (I.C.C.J., dec. civ. nr. 473/2008).

3. Spre deosebire de compensaţia legală, care se poate realiza doar între creanţe certe, lichide şi exigibile, ce au ca obiect bunuri fungibile, compensaţia judiciară se poate cere şi atunci când datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri fungibile. în speţă, reclamanţii au solicitat realizarea unei compensări judiciare între sumele datorate de aceştia pârâţilor, reprezentând diferenţă de preţ şi penalităţi de întârziere, pe de o parte, cu contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamanţi la imobil, datorită neexecutării corespunzătoare a obligaţiilor din partea pârâţilor, contravaloarea a 72 mp teren supus alunecării şi beneficiul nerealizat de reclamanţi ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligaţiei pârâţilor de predare a construcţiei edificate de aceştia, pe de altă parte. Reclamanţii datorează, în temeiul antecontractului încheiat cu pârâţii, întregul preţ asumat prin contract, precum şi penalităţi de întârziere pentru partea din preţ neachitată la scadenţă. La rândul lor, pârâţii datorează despăgubiri pentru prejudiciul creat reclamanţilor datorită executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor asumate prin acelaşi antecontract, referitoare la executarea construcţiei şi predarea bunurilor ce formează obiectul antecontractului. Este adevărat că, din punct de vedere al cuantumului, datoria pârâţilor nu are un caracter lichid, dar tocmai determinarea întinderii datoriei formează obiectul analizei în cauză. Prin urmare, nu există niciun impediment ca datoriile reciproce ale părţilor să poată fi stinse, cel puţin parţial, apelându-se la instituţia compensaţiei judiciare (C.A. Cluj, dec. civ. nr. 1361/2009, înJurindex).

4. Compensaţia constituie un mijloc de stingere a două obligaţii reciproce, având acelaşi obiect amândouă, bunuri de acelaşi fel (sume de bani sau alte bunuri fungibile, de acelaşi fel). Compensaţia poate fi legală (când operează automat, în virtutea legii) şi convenţională (când operează în temeiul voinţei părţilor) sau judiciară. în cauză, fiind dispusă de către instanţa de judecată, compensaţia, ce constituie motiv de apel invocat de ambele părţi, are natură judiciară. Compensaţia judiciară are caracter facultativ, nu există un text imperativ ce prevede obligativitatea acesteia, astfel încât instanţa de judecată nu poate invoca compensaţia judiciară, atât timp cât niciuna dintre părţi nu a invocat acest mijloc de stingere a obligaţiilor şi părţile nu au fost de acord cu compensarea dispusă de către instanţă [C.A. Suceova, dec. civ. nr. 129/2009, în Jurindex).

5. Dacă reclamanta primeşte o sumă de bani de la pârâţi pentru a cumpăra imobilul în care stătea cu chirie, iar, după cumpărarea acestui imobil, pârâţii se mută la reclamantă şi nu achită datoriile cu întreţinerea, curent electric şi chiria aferentă, se pune problema dacă poate opera compensarea între datoria anterioară a reclamantei şi datoriile de întreţinere ale pârâţilor. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1143 şi art. 1144 C. civ. 1864 (art. 1615 şi art. 1617 NCC, n.n.), se relevă condiţiile în care operează compensaţia legală: reciprocitatea obligaţiilor; creanţele să aibă ca obiect bunuri fungibile; creanţele ce urmează a se compensa trebuie să fie certe, lichide şi exigibile. Or, analiza situaţiei părţilor nu poate duce la concluzia că, de drept, aceştia au calitatea reciprocă de creditori: dacă în cazul pârâţilor, era evident că aceştia au făcut o plată în numele reclamantei pentru datorii contractate anterior mutării în apartament (deci s-a realizat o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantei), în cazul plăţilor efectuate de reclamantă, aceasta a achitat - aparent - datorii care îi incumbau în calitate de locatar: chirii, întreţinere, energie electrică. Situaţia că, în realitate, cei cărora le-au profitat aceste plăţi erau chiar pârâţii trebuia demonstrată şi constituia o chestiune de compensare judiciară (şi nu legală), lipsind caracterul cert al pretinsei datorii apărute faţă de reclamantă (C.A. Constanţa, dec. civ. nr. 286/2009, în Jurindex).

6. Prin act adiţional la contractul individual de muncă, părţile au stabilit că drepturile băneşti ce revin inventatorilor sunt de 1.500 lei, reprezentând prima pentru fiecare inventator în parte, cu termen de plată 3 luni de la data luării hotărârii de acordare a brevetului de invenţii. Prima a devenit scadentă, însă pentru a se exonera de plata acesteia, angajatorul invocă existenţa a două convenţii intervenite între cele două părţi, prin care apreciază că a operat compensaţia convenţională între datoria inventatorului, constând în restituirea unor drepturi patrimoniale încasate pe nedrept şi datoria sa de plată a primei. Dintre cele două convenţii numai cea dintâi are relevanţă în cauză, dar ea a fost avută în vedere la pronunţarea sentinţei civile prin care s-a stabilit irevocabil că inventatorul mai datorează angajatorului o sumă de bani în cuantum de 5.408,93 lei. în aceste condiţii, se poate realiza o nouă compensare judecătorească a restului datoriei sale către societate cu suma de 1.500 lei, care i se cuvine cu titlu de primă şi care nu i-a fost plătită la termenul stabilit (C.A. Bacău, dec. civ. nr. 3/2008, înJurindex).

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
► „ Art. 1143. Când două persoane sunt datoare una alteia, se operează între dânsele o compensaţie care stinge amândouă datoriile în felul şi cazurile exprese mai jos (C. civ. 1144 şi urm., 1508,1570)";
► „ Art. 1145. (1) Compensaţia n-are loc decât între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeaşi specie şi care sunt deopotrivă lichide şi exigibile. (2) Prestaţiile în fructe, al căror preţ este regulat prin mercuriale, se compensează cu sumele lichide şi exigibile".