Art. 1679 Noul cod civil Vânzarea în bloc a bunurilor Dispoziţii generale Contractul de vânzare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1679
Vânzarea în bloc a bunurilor
Dacă însă mai multe bunuri sunt vândute în bloc şi pentru un preţ unic şi global, proprietatea se strămută cumpărătorului îndată ce contractul s-a încheiat, chiar dacă bunurile nu au fost individualizate.
| ← Art. 1678 Noul cod civil Vânzarea bunurilor de gen Dispoziţii... | Art. 1680 Noul cod civil Vânzarea după mostră sau model... → |
|---|
1. După art. 1299 C. civ. 1864, vânzarea este cu grămada atunci când, atât obiectul cât şi preţul, au fost determinate în mod global. Prin urmare, atunci când preţul este făcut pe unitate de măsură, nu poate fi vânzare cu grămada, ci o vânzare cu măsură şi, în acest caz, legiuitorul a derogat de la principiul general stabilind, prin art. 1300 C. civ. 1864, că vânzarea nu e perfectă în privinţa transmiterii proprietăţii, ci lucrul vândut rămâne până la măsurătoare în rizicul-pericolul vânzătorului (Cas. III, 13 Oct. 1909. B. p. 1187, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi.
Citește mai mult
III, p. 406).2. Dacă s-au vândut cumpărătorului atâtea chile secară, atâtea chile grâu şi atâtea chile orz, recolta de pe moşia cutare, cu preţ de atâţia lei chila de secară, atât cea de grâu şi atât cea de orz, obligându-se tot de odată vânzătorul ca predarea productelor vândute să o facă cu începere de la cutare epocă, şi transportate în cutare oraş la hambarele cumpărătorului, o atare vânzare s-a făcut după măsura ce urma să aibă loc mai târziu la hambarele cumpărătorului. Si nu se poate susţine că această vânzare s-a făcut cu grămada în conformitatea art. 1299 C. civ. 1864, căci se vede lămurit că s-a vândut un număr oare care de chile grâu, secară şi orz pe un preţ corespunzător de atâta pentru fiecare chilă, producte ce trebuiau măsurate în urmă. Prin urmare, obiectul vândut nu constitue în cazul de faţă o grămadă individuală aflătoare într-o localitate sau încăpere anume arătată şi determinată de părţi, singura specificare ce, în adevăr, i-ar da caracterul de corp cert; calificaţiunea de „recoltă pe moşia cutare", dată prin contractul de vânzare, nu e de natură a individualiza în sensul legal obiectul vândut, fiind că nu numai că prin cuvântul generic de „recoltă" se înţelege toate productele de pe o moşie precum şi ovăzul, hrişcă, porumbul şi altele ce n-au fost vândute, dar încă nici nu se determină măcar încăperea sau localitatea unde se află acea recoltă în momentul vânzării. O atare vânzare dar e făcută după măsură, şi în ipoteza prevăzută de art. 1300 (Ap. Focşani, I, Dr. 43/84, Idem, p. 404).
1. Modul în care părţile au convenit asupra preţului constituie elementul care distinge vânzarea în bloc de vânzarea bunurilor de gen sau dintr-un gen limitat. Existenţa unui preţ unic şi global trimite la vânzarea în bloc ceea ce înseamnă că proprietatea bunurilor este strămutată asupra cumpărătorului de la momentul încheierii contractului. Sintagma „chiar dacă bunurile nu au fost individualizate" are în vedere
Citește mai mult
operaţiunile materiale de măsurare, cântărire sau numărare deoarece în cazul vânzării în bloc acestea sunt irelevante, bunurile vândute fiind determinate prin convenţia părţilor în alt mod (fie că se indică o anume grămadă, fie că se face referire la un spaţiu de depozitare etc.).2. Riscul bunurilor este preluat de către cumpărător de la momentul la care i-au fost predate sau de la momentul la care a fost pus în întârziere cu privire la obligaţia de predare (art. 1274 NCC).