Art. 1675 Noul cod civil Opozabilitatea vânzării Dispoziţii generale Contractul de vânzare

CAPITOLUL I
Contractul de vânzare

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 1675

Opozabilitatea vânzării

În cazurile anume prevăzute de lege, vânzarea nu poate fi opusă terţilor decât după îndeplinirea formalităţilor de publicitate respective.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1675 Noul cod civil Opozabilitatea vânzării Dispoziţii generale Contractul de vânzare




Cerasela 30.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Dintre doi cumpărători succesivi, acela urmează a fi considerat ca adevăratul proprietar care a transcris mai întâi actul de cumpărare, chiar dacă cel de al doilea ar fi intrat în posesiunea lucrului vândut, căci aceasta a cumpărat „a non domino" (Trib. Tutova. Aug. 28/85. Dr. 65/85, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 385).

2. Transcripţiunea unui act constitutiv de drepturi reale, fiind creeată pentru apărarea drepturilor celor de al treilea care nu au putut participa la facerea actului, lipsa acestei formalităţi nu poate fi invocată decât numai de cei de al
Citește mai mult treilea vătămaţi în drepturile lor (Cas. I, 10 Apr. 1912. B. p. 600, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 391).

3. întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate are caracterul unui act administrativ cu caracter individual, dat fiind că generează un raport juridic între emitent şi solicitant (promitentul-vânzător), este evident că, faţă de terţi (promitentul-cumpărător), acesta devine opozabil de la data efectuării operaţiunilor de publicitate (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2581/2009).
Răspunde
Cerasela 30.01.2014
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1295. (2) în materie de vindere de imobile, drepturile care rezultă prin vinderea perfectă între părţi, nu pot a se opune, mai înainte de transcripţiunea actului, unei a treia persoane care ar avea şi ar fi conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut (C. civ. 948 şi urm., 964, 971, 1300 şi urm., 1303)".

1. Publicitatea este modalitatea prin care se aduce la cunoştinţa persoanelor interesate situaţia juridică a unui bun sau a unor drepturi, în cazurile prevăzute de lege. Potrivit art. 18 alin. (2) NCC, publicitatea se realizează
Citește mai mult prin cartea funciară, prin Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare, prin registrul comerţului, precum şi prin alte forme de publicitate prevăzute de lege. O altă formă de publicitate regăsită în codul civil este Registrul naţional notarial, ţinut în format electronic.

2. Din dispoziţiile art. 1675 NCC rezultă, în primul rând, că publicitatea reprezintă excepţia, deoarece necesitatea îndeplinirii respectivelor forme trebuie să fie prevăzută expres de lege. în al doilea rând, rezultă că scopul publicităţii este acela de a face vânzarea opozabilă terţilor.

3. în virtutea principiului forţei obligatorii a contractului (art. 1270 NCC) vânzarea este valabilă între părţi chiar dacă formele de publicitate cerute de lege nu au fost îndeplinite. în lipsa unei prevederi legale contrare, sancţiunea neîndeplinirii formelor de publicitate este aceea a inopozabilităţii vânzării terţilor. Potrivit art. 20 alin. (2) NCC, între părţi sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, după caz, drepturile, actele sau faptele juridice, precum şi orice alte raporturi juridice produc efecte depline, chiar dacă nu au fost îndeplinite formele de publicitate, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Atunci când îndeplinirea formelor de publicitate este cerută pentru stingerea, constituirea ori dobândirea dreptului, contractul nu produce efecte nici între părţi.
Răspunde