Art. 1686 Noul cod civil Întinderea obligaţiei de predare Dispoziţii generale Contractul de vânzare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1686
Întinderea obligaţiei de predare
(1) Obligaţia de a preda bunul se întinde şi la accesoriile sale, precum şi la tot ce este destinat folosinţei sale perpetue.
(2) Vânzătorul este, de asemenea, obligat să predea titlurile şi documentele privitoare la proprietatea sau folosinţa bunului.
(3) În cazul bunurilor de gen, vânzătorul nu este liberat de obligaţia de predare chiar dacă lotul din care făceau parte bunurile respective a pierit în totalitate, afară numai dacă lotul era anume prevăzut în convenţie.
| ← Art. 1685 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale... | Art. 1687 Noul cod civil Predarea bunului imobil Dispoziţii... → |
|---|
am achizionat recent un apartament dar...surpriza!!!! nu am nici un fel de utilitati (bransament gazee,electric,apa) , dezvoltatorul in prima faza a spus ca se ocupa el , iar acum ne-a zis sa ne descurcam ... eu am incercat sa le fac pe cont propriu in baza contractului de vanzare cumparare,dar cei de la gaze si electrica imi spun ca mai intai trebuie facut bransamentul catre tot blocul iar ulterior individual,dar normal dezvoltatorul ar fi trebuit sa faca asta,dupa care noi fiecare sa mergem dupa cumpararea imobilului sa mutam contractele pe numele nostru...un sfat? MULTUMESC FRUMOS!
1. Lucrurile destinate temporar folosinţei bunului vândut nu intră sub incidenţa obligaţiei prevăzute în alineatul (1) al art. 1686 NCC. De exemplu, harnaşamentul calului vândut nu trebuie predat împreună cu calul, dacă părţile nu au convenit că alături de cal sau împreună cu acesta se vinde şi harnaşamentul.
2. Accesoriile au mai întâi drept obiect lucrurile ce constituie
Citește mai mult
complementul natural (de ex. fructele) sau necesar al utilizării lucrului vândut; aceasta a fost semnificaţia iniţială a accesoriului. în practica comercială, ele cuprind adesea ambalajele şi „logistica", care devin astfel proprietatea cumpărătorului; uneori, ambalajul nu este cedat sau este cedat cu promisiunea de răscumpărare; faptul că vânzătorul are obligaţia de a furniza ambalajul are drept consecinţă faptul că el este responsabil de daunele cauzate mărfii pe motivul defectelor ambalajului, chiar şi atunci când beneficiază de o clauză exoneratorie de răspundere pentru cazul lipsei de punctualitate a mărfii predate. Adesea, de asemenea, odată cu lucrul vândut, trebuie remise documente pentru a-i permite utilizarea, începând cu instrumentul ce constată vânzarea şi îndeplinirea formalităţilor de publicitate. Vânzătorului îi revine obligaţia să stabilească faptul că i-a remis cumpărătorului accesoriile lucrului (P. Malaurie, L. Aynes, P.Y. Gautier, op. cit., p. 182).3. De regulă, lucrurile care au o valoare economică proprie, sunt distincte şi pot fi folosite independent nu sunt privite ca accesorii ale altui bun.
4. Predarea titlurilor şi a documentelor este necesară pentru ca starea de fapt să corespundă cu starea de drept, inclusiv din perspectiva posibilităţii probării acestui aspect. Predarea materială sau remiterea documentului în cazul unei creanţe încorporate într-un titlu la purtător este singura modalitate de transmitere a dreptului asupra creanţei respective [art. 1588 alin. (3) NCC). Vechiul Cod civil prevedea la art. 1318 că tradiţiunea lucrurilor necorporale se face sau prin remiterea titlurilor, sau prin uzul ce face cumpărătorul de dânsele, cu consimţământul vânzătorului.
5. Potrivit art. 1486 NCC, dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul să aleagă bunurile ce vor fi predate. El nu este însă liberat decât prin predarea unor lucruri de calitate medie.
6. în cazul bunurilor de gen, transferul proprietăţii se realizează la individualizare. De cele mai multe ori, momentul individualizării corespunde cu momentul predării. Dacă nu se întâmplă aşa, vânzătorul nu este liberat de obligaţia predării, chiar dacă bunul sau lotul din care făcea parte bunul au pierit în totalitate.
7. Ultima teză a alineatului (3) al art. 1686 NCC, care se referă la vânzarea unui lot anume determinat în convenţie, include şi vânzarea în bloc, dacă preţul stabilit este unic şi global. Instituind expres această cauză justificată de neexecutare a unei obligaţii, în sensul celor reglementate prin art. 1555-1557, legiuitorul a derogat de la regula prevăzută în art. 1634 NCC, potrivit căreia, dacă obligaţia are bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuită de executare.