Art. 1763 Noul cod civil Noţiune Contractul de schimb
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Contractul de schimb
Contractul de schimb
Art. 1763
Noţiune
Schimbul este contractul prin care fiecare dintre părţi, denumite copermutanţi, transmite sau, după caz, se obligă să transmită un bun pentru a dobândi un altul.
| ← Art. 1762 Noul cod civil Sancţiune Alte varietăţi de vânzare... | Art. 1764 Noul cod civil Aplicabilitatea dispoziţiilor de la... → |
|---|
1. Schimbul este un contract prin care părţile îşi dau reciproc un lucru pentru altul. Este numit troc în limbaj popular. La o primă vedere, el este, se pare, o vânzare, în care transferul de proprietate are drept contrapartidă, nu o sumă de bani, ci un alt lucru (P. Malaurie, L. Aines, P.Y. Gautier, op. cit., p. 429).
2. Art. 1405 C. civ. 1864, transpunând art. 1702 din codul civil francez, definea schimbul ca fiind un contract prin care părţile îşi dau
Citește mai mult
respectiv un lucru pentru altul.3. Schimbul este, ca şi vânzarea, un contract sinalagmatic, comutativ şi consensual (art. 1406); principala deosebire între ambele contracte este că la vânzare, transmisiunea proprietăţii bunului vândut se face contra plăţii unei sume de bani; în materie de schimb, preţul este înlocuit printr-un bun în natură de valoare echivalentă. Când valoarea bunurilor schimbate este neegală, diferenţa se va compensa prin plata unei sume de bani numită sultă (de la latinescul solutum, plată) (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Băicoianu, op. cit., voi. II, p. 584).
4. Actuala definiţie a schimbului evidenţiază, pe de o parte, faptul că transmiterea proprietăţii asupra bunurilor se realizează la momentul întâlnirii acordului de voinţe, atunci când contractul este consensual iar, pe de altă parte, că transferul proprietăţii bunurilor face obiectul obligaţiilor copermutanţilor atunci când aceştia dobândesc drepturi reale imobiliare. în această din urmă situaţie contractul trebuie încheiat prin înscris autentic sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 1244 NCC).
5. Dacă cel puţin unul dintre bunurile ce fac obiectul schimbului este imobil, contractul este formal iar, în lipsa înscrisului autentic, contractul este lovit de nulitate absolută.
6. Fiind translativ de proprietate, contractului de schimb îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1274 NCC conform cărora, în lipsă de stipulaţie contrară, debitorul obligaţiei de predare suportă riscul pieirii fortuite a bunului. Cu toate acestea, creditorul pus în întârziere în legătură cu preluarea bunului preia riscul pieirii fortuite chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit şi dacă obligaţia de predare ar fi fost executată la timp.
7. Copermutanţi pot conveni momente diferite atât pentru transferul proprietăţii bunurilor, cât şi pentru preluarea riscului.
8. Existenţa unei sulte transformă contractul în vânzare dacă aceasta este atât de importantă încât trebuie considerată drept obiect principal al convenţiei: accesorium sequitur principale. După cum se întâmplă deseori, o schimbare cantitativă antrenează o schimbare calitativă. în orice caz, un contract este sau o vânzare sau un schimb: el nu poate fi ambele lucruri în acelaşi timp; calificarea este exclusivă (P. Malaurie, L. Aynds, P.Y. Gautier, op. cit., p. 430).
9. Nu va fi însă schimb, ci îşi va păstra caracterul de vânzare, operaţia în care ambii contractanţi îşi transmit reciproc proprietatea unor mărfuri, care însă au fost preţuite în bani, însoţite de clauza că plata se va face numai pentru soldul ce va rezulta în favoarea sau defavoarea părţilor. Ne aflăm în acest caz în faţa a două contracte de vânzare, distincte, în care prestaţia fiecăreia dintre părţi este reprezentată prin preţul stabilit în bani (I.L. Georgescu, op. cit., voi. III, p. a 2-a, p. 129).