Art. 1777 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale Contractul de locaţiune

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL V
Contractul de locaţiune

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 1777

Noţiune

Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.

← Art. 1776 Noul cod civil Lichidarea reportului. Lichidarea...  Art. 1778 Noul cod civil Felurile locaţiunii Dispoziţii... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1777 Noul cod civil Noţiune Dispoziţii generale Contractul de locaţiune




Mary Hailean 22.07.2014
În general, Noul cod civil a preluat conceptul francez al locaţiunii privită ca: „locaţiunea lucrurilor” (cuprinzând locaţiunea de bunuri mobile şi clădiri, precum şi arendarea) şi „locaţiunea de lucrări” (cuprinzând dispoziţii privind contractul de antrepriză, contractul de muncă şi contractul de transport)
Răspunde
cerasela 8.02.2014
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1411. Locaţiunea lucrurilor este un contract prin care una din părţile contractante se îndatoreşte a asigura celeilalte folosinţa unui lucru pentru un timp determinat, drept un preţ determinat (C. civ. 1413 şi urm.)".

1. Definiţia legală evidenţiază elementele esenţiale ale contractului de locaţiune, şi anume: folosinţa unui bun, durata limitată a folosinţei şi preţul folosinţei, denumit chirie. Şi art. 1411 din vechiul Cod civil definea contractul de locaţiune, cu singura deosebire că nu preciza denumirea părţilor contractante (locator şi
Citește mai mult locatar), precum şi a preţului (chirie) care, în viziunea textului, trebuia să fie „determinat".

2. Deşi, potrivit textului, transmiterea folosinţei se face „pentru un timp determinat", noul Cod civil (art. 1783 şi art. 1785) a consfinţit practica potrivit căreia durata locaţiunii poate fi determinată sau nedeterminată.

3. Actualul Cod civil reglementează, în capitolul V, numai locaţiunea lucrurilor şi nu mai încorporează în acest contract locaţiunea lucrărilor, care formează în prezent obiectul reglementărilor speciale cuprinse în codul muncii, în dispoziţiile normative privitoare la contractul de transport sau în contractul de antrepriză.
Răspunde
casus belli 9.10.2013
Acest articol definește contractul de închiriere sau locațiune, un contract încheiat între locator (proprietar) și locatar (chiriaș), care are, dpdv. al caracterelor juridice, caracter consensual, sinalagmatic, oneros, comutativ şi cu execuţie succesivă în timp; de asemenea, are și caracter vremelnic, locaţiunea facându-se pe o durată de timp determinată şi nu perpetuu
Răspunde