Art. 1781 Noul cod civil Încheierea contractului de locaţiune Dispoziţii generale Contractul de locaţiune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL V
Contractul de locaţiune
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de locaţiune
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1781
Încheierea contractului de locaţiune
Contractul de locaţiune se consideră încheiat îndată ce părţile au convenit asupra bunului şi preţului.
| ← Art. 1780 Noul cod civil Preţul locaţiunii Dispoziţii... | Art. 1782 Noul cod civil Locaţiuni succesive Dispoziţii... → |
|---|
Excepţie de la consensualism fac contractele de închiriere privind bunurile făcând parte din patrimoniul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, care se încheie în formă scrisă şi în urma organizării licitaţiei, acestea incluzând clauze de natură să asigure exploatarea bunului potrivit specificului său (C.S.J., s. com., dec. nr. 276/1994,1.C.C.J. Buletinul jurisprudenţei 1990-2003, p. 422; C.S.J., s. com., dec. nr. 1302/2007, Idem, p. 426).
2. Deşi art. 21 din Legea nr. 114/1996, care statua în sensul consemnării scrise a acordului părţilor şi înregistrarea la organele fiscale, a fost abrogat potrivit art. 230 lit. s) din Legea nr. 71/2011, cerinţa adprobationem a formei scrise a contractului s-a păstrat şi ea se deduce din conţinutul art. 1782, art. 1785 şi art. 1798 NCC, acest din urmă articol consfinţind şi cerinţa înregistrării contractului la organele fiscale.
3. Este
Citește mai mult
adevărat că cerinţa prevăzută de art. 1798 NCC a înregistrării contractului la organele fiscale reprezintă o condiţie pentru ca contractul de locaţiune încheiat prin înscris sub semnătură privată, să devină titlu executoriu, dar nu trebuie ignorată nici funcţia de ordin administrativ-fiscal a înregistrării contractului, indiferent dacă acesta este încheiat prin înscris sub semnătură privată sau în formă autentică, atât de necesară impozitării veniturilor provenite din chirii.4. Valabilitatea contractului nu este afectată prin neînregistrarea sa la organele fiscale, dar pune în discuţie răspunderea locatorului pe plan administrativ-fiscal.
5. în materie de locaţiune, legiuitorul a făcut o derogare de la principiile generale de pro-baţiune, interzicând dovada cu martori şi, prin urmare, cu prezumţii a unui contract verbal care nu a fost pus în executare. Pentru a se admite proba cu martori în dovedirea elementelor ce constituie un început de executare a unui contract de închiriere verbal, trebuie ca această punere în executare, care este un fapt material, să fie de aşa natură, încât să facă convingerea că această executare este corolarul neîndoios al unei convenţii de închiriere (C. Hamangiu; Codul civil adnotat, Ed. AII Beck, 2002, p. 1416). Fiind interzisă proba cu martori a contractului de închiriere, nici executarea contestată a unui asemenea contract nu poate fi dovedită cu martori, căci indirect s-ar admite dovada cu martori a contractului (C. Hamangiu, op. cit., p. 1416). Atunci când înscrisul doveditor a fost distrus printr-un eveniment de forţă majoră, existenţa contractului se va putea dovedi cu orice mijloc de probă (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bdldnescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 587). în sensul opiniei doctrinare, privind regulile restrictive de probaţiune instituite de art. 1416-1417 din vechiul Cod civil, s-a pronunţat şi practica judiciară recentă (C.A. Bucureşti, s. a V-a com., dec. nr. 714/2002, în L.C. Stoica. Contracte speciale. Locaţiunea, închirierea locuinţelor, antrepriza, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 9-14; C.S.J., s. com., dec. nr. 876/2002, Idem, p. 15-17).