Art. 1852 Noul cod civil Contractul de subantrepriză Reguli comune privind contractul de antrepriză Contractul de antrepriză

Art. 1852

Contractul de subantrepriză

(1) Prin contractul de subantrepriză antreprenorul poate încredinţa unuia sau mai multor subantreprenori executarea unor părţi ori elemente ale lucrării sau serviciilor, afară de cazul în care contractul de antrepriză a fost încheiat în considerarea persoanei sale.

(2) În raporturile cu beneficiarul, antreprenorul răspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa faptă.

(3) Subantrepriză este supusă dispoziţiilor prevăzute pentru contractul de antrepriză.

Comentarii despre Art. 1852 Noul cod civil Contractul de subantrepriză Reguli comune privind contractul de antrepriză Contractul de antrepriză

cerasela 8.02.2014

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
► „Art. 1487. întreprinzătorul răspunde de lucrările persoanelor ce a întrebuinţat (C. civ. 1000)";
► „Art. 1488. Zidarii, lemnarii şi ceilalţi lucrători întrebuinţaţi la clădirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrări date în apalt, pot reclama plata lor de la comitent, pe atât pe cât acesta ar datori întreprinzătorului în momentul redamaţiei (C. civ. 973,1489, 1490,1737 pct. 4 şi 5,1742)";
► „Art. 1489. Zidarii, lemnarii şi cu ceilalţi lucrători care contractează direct cu un preţ hotărât, sunt priviţi ca întreprinzători pentru partea de lucru

Citește mai mult

ce iau asupra-le".

1. în considerarea faptului că antrepriza este un contract intuitu personae, în principiu, drepturile şi obligaţiile contractate nu pot fi transmise altor subiecte de drept civil (terţilor sau avânzilor-cauză).

2. Ca excepţie de la regula de mai sus, atunci când numai partea de conducere şi de organizare a lucrării a fost contractată în consideraţia persoanei antreprenorului (şi nici nu există o clauză potrivnică), antreprenorul poate angaja, la rândul său, alţi antreprenori pentru realizarea efectivă a acesteia.

3. Spre deosebire de vechea reglementare (care nu prevedea expres subantrepriza, admiţând-o totuşi, implicit, atunci când făcea referire la „persoanele ce a întrebuinţat" sau la „zidari, lemnari şi ceilalţi lucrători întrebuinţaţi" - art. 1487-1489 C. civ. 1864), noul cod o reglementează în mod expres.

4. Practic, subantrepriza este un nou contract de antrepriză. Aşadar, în raporturile dintre antreprenorul principal şi subantreprenor sunt aplicabile regulile generale ale contractului de antrepriză. Subantrepriza este deci un contract prin care o persoană, numită subantreprenor, se obligă faţă de antreprenorul principal (dintr-un contract de antrepriză) să execute, în totalitate sau în parte, lucrarea contractată de acesta din urmă cu clientul, în schimbul unui preţ.

5. Există subantrepriza atunci când un antreprenor face ca un altul să facă lucrarea pe care i-o promisese proprietarului, fie că este vorba despre o lucrare materială sau intelectuală. Ceea ce exclude simpla furnizare de lucruri: furnizorul care-i livrează un lucru antreprenorului sau proprietarului, fără să îndeplinească acte de producţie, nu este un subantreprenor, ci un vânzător. La fel stau lucrurile cu o antrepriză care-i închiriază alteia materialul şi-i furnizează mâna de lucru, fără a lua parte la lucrarea comandată, ceea ce exclude şi simpla furnizare de personal dacă executarea lucrării trebuie să fie făcută de către antreprenorul principal. Furnizorul (de lucruri sau de personal) nu beneficiază, în mod normal, de acţiunea directă în plată contra proprietarului. Validitatea subantreprizei nu este subordonată acceptării de către proprietar, cu excepţia clauzei particulare a contractului principal; neagrearea subantreprenorului are drept consecinţă pierderea acţiunii directe a subantreprenorului contra proprietarului lucrării; dar facultatea de reziliere unilaterală îi este deschisă subantreprenorului pe întreaga durată a contractului (P. Malaurie, L. Aynes, P.Y. Gautier, Contractele speciale, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2009, p. 414).

6. Asemenea sublocaţiunii, şi subantrepriza trebuie să respecte condiţiile principale din contractul de antrepriză şi să nu fie interzisă printr-o clauză contractuală.

7. Având în vedere că suntem în prezenţa a două contracte distincte (contractul de antrepriză şi contractul de subantrepriză), vom avea, în consecinţă, şi două raporturi juridice diferite: raportul de antrepriză dintre client şi antreprenor, respectiv raportul de subantrepriză dintre antreprenor şi subantreprenor.

8. Din cele de mai sus rezultă că subantreprenorul şi clientul se găsesc în raporturi juridice diferite (unul numai în raportul de subantrepriză, iar celălalt numai în raportul de antrepriză), fapt pentru care subantrepriza nu produce efecte faţă de client (pentru care este res inter alios acta). în consecinţă, potrivit dreptului comun (şi dacă nu ar exista o dispoziţie specială), clientul şi subantreprenorul nu au acţiune directă unul împotriva celuilalt. Ei se pot acţiona, în această ipoteză, numai pe calea indirectă a acţiunii oblice, subrogându-se în dreptul antreprenorului (art. 1560 NCC). Tot aşa, ca şi antreprenorii, nici subantreprenorii nu au calitatea de prepuşi (ei executând lucrarea independent), astfel că antreprenorul nu răspunde în calitate de comitent (în baza art. 1373 NCC) pentru faptele lor ilicite cauzatoare de prejudicii terţilor.

9. Spre deosebire de subantrepriză, coantrepriza presupune existenţa mai multor antreprenori care se angajează în calitate de egali faţă de client, să execute împreună o lucrare.

Răspunde