Art. 1851 Noul cod civil Noţiune Reguli comune privind contractul de antrepriză Contractul de antrepriză
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Contractul de antrepriză
SECŢIUNEA 1
Reguli comune privind contractul de antrepriză
Contractul de antrepriză
SECŢIUNEA 1
Reguli comune privind contractul de antrepriză
Art. 1851
Noţiune
(1) Prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ.
(2) Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi antreprizei pentru lucrări de construcţii, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru acest contract.
| ← Art. 1850 Noul cod civil Cazuri speciale de încetare a... | Art. 1852 Noul cod civil Contractul de subantrepriză Reguli... → |
|---|
ultumesc.
1. Nu există doi prin reticenţă în situaţia în care o societate comercială, care a încheiat cu o altă societate un contract de antrepriză pentru construirea unei instalaţii industriale, nu relevă cocontractantei faptul că se află în procedură de reorganizare judiciară, fără a se putea stabili că reclamanta nu ar fi contractat dacă ar fi cunoscut situaţia pârâtei şi fără a se face dovada că aceasta s-a folosit de manopere dolosive pentru a ascunde adevărul (Cass., comm., 24 septembrie 2003, observotions J. Mestre, B. Farges, în R.T.D. civ. nr. 1/2004, p. 86-88, în A. Hurbean,
Citește mai mult
Viciile de consimţământ, Ed. Hamangiu, 2010, Bucureşti, p. 158).2. Contractul de antrepriză poate avea ca obiect şi bunuri mobile (Williams c. Albotross Ferro-Cement Ltd., (C.S., 1975-05-16), înJ.L. Baudouin, Y. Renaud, Code civil du Quebec annote, 14ced., Wilson & Lafleur Ltee, Montreal, 2011, p. 2991].
3. Contractul dintre expertul numit de tribunal, conform art. 414 C.P.C. (Code of Civil Procedure Quebec - n.n.) şi părţile în cauză nu este un contract de mandat, ci un unul de prestări de servicii [Juneou c. Groupe Promutuel, (C.S., 2003 -09-05)
1. Caracteristic antreprizei este faptul că antreprenorul îşi păstrează independenţa economică şi operativă (în ceea ce priveşte organizarea muncii şi a executării lucrării) şi realizează lucrarea pe riscul
Citește mai mult
său.2. Relaţia dintre părţile contractante exclude raporturile de subordonare (G. Vermelle, Droit civil. Les contrats speciaux, Dalloz, Paris, 2000, p. 153).
3. Lucrările de antrepriză pot consta în confecţionarea unui lucru, elaborarea unui proiect de arhitectură, construcţia unui imobil etc., dar şi în prestări de servicii, precum: reparaţii ale aparaturii de uz casnic, instalaţii etc. (spre deosebire de vechea reglementare, actualul cod vorbeşte despre lucrare materială sau intelectuală).
4. Doctrina franceză împarte antrepriza în: intelectuală şi materială (primei fiindu-i specifice obligaţiile de mijloace, iar celei de a doua obligaţiile de rezultat).
5. Regulile referitoare la pentru antrepriză se aplică - în lipsa unor reglementări speciale sau în completarea lor - şi lucrărilor (activităţilor) intelectuale, de exemplu, meditaţii, consultaţii profesionale, inclusiv juridice Idate de notari publici, avocaţi (...), mai puţin reprezentarea judiciară, care este o variantă de mandat) (Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2001, p. 292).
6. Spre deosebire de vechea reglementare, acum, ca urmare a abrogării parţiale a dispoziţiilor codului comercial, nu se mai face distincţie între comerciant şi necomerciant, motiv pentru care, indiferent de calitatea părţilor, contractul de antrepriză are numai caracter civil.
7. Antrepriza este un contract consensual, deoarece se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor (nefiind necesară respectarea vreunei forme solemne). Şi în ipoteza în care bunul asupra căruia se efectuează lucrarea de antrepriză este remis antreprenorului, contractul rămâne tot consensual, deoarece transmiterea bunului are numai semnificaţia faptică a predării (asemenea vânzării-cumpărării) (a se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, Drept civil. Contracte, Ed. Junimea, laşi, 2004, p. 239.)
8. Antrepriza este un contract bilateral (sinalagmatic), deoarece ambele părţi contractante au obligaţii izvorâte din contract. Astfel, antreprenorul va fi obligat să execute lucrarea independent şi pe riscul său şi să o predea clientului la termenul convenit, iar acesta din urmă va fi obligat să facă recepţia lucrării şi să plătească remuneraţia cuvenită.
9. Antrepriza este un contract oneros, deoarece fiecare parte, în schimbul prestaţiei sale, urmăreşte un scop patrimonial.
10. Antrepriza este un contract comutativ, deoarece părţile contractante îşi cunosc obligaţiile şi întinderea acestora încă de la momentul încheierii contractului.
11. Antrepriza este, de regulă, un contract cu executare succesivă, deoarece, în cele mai multe cazuri, elementul timp ţine de esenţa contractului. De exemplu, în cazul marilor construcţii, lucrarea poate fi executată în mai multe zile, luni sau ani (iar în timpul derulării se pot stabili termene intermediare la care se fac recepţii parţiale).
12. Antrepriza este un contract intuitu personae, deoarece alegerea antreprenorului de către client se face în funcţie de calităţile, aptitudinile şi cunoştinţele antreprenorului (a se vedea J. Huet, Trăite de droit civil. Les principaux contrats speciaux, L.G.D.J., Paris, 2001, p. 1294). Acest caracter vizează însă numai organizarea şi conducerea lucrării de către antreprenor. Practic, antreprenorului îi este permis să angajeze lucrători care să execute direct lucrarea contractată (a se vedea C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2005, p. 204).
13. Ca principiu, nu existâ un raport de subordonare în cadrul contractului de antrepriză, deoarece antreprenorul care s-a angajat să execute o anumită lucrare se bucură de autonomie în îndeplinirea obligaţiilor asumate, astfel încât beneficiarul lucrării nu va putea să fie ţinut a răspunde pe temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. 1864. Nu este exclus însă ca, în cazuri excepţionale, un raport de prepuşenie să se grefeze pe un contract de antrepriză, în măsura în care antreprenorul, renunţând la autonomia sa, se subordonează efectiv autorităţii beneficiarului lucrării (C. Stâtescu, Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane, ed. 2, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 140).