Art. 1894 Noul cod civil Formarea capitalului social Societatea simplă Contractul de societate
Comentarii |
|
Contractul de societate
SECŢIUNEA a 2-a
Societatea simplă
Art. 1894
Formarea capitalului social
(1) Asociaţii contribuie la formarea capitalului social al societăţii, prin aporturi băneşti sau în bunuri, după caz.
(2) Capitalul social subscris se divide în părţi egale, numite părţi de interes, care se distribuie asociaţilor proporţional cu aporturile fiecăruia, dacă prin lege sau contractul de societate nu se prevede altfel.
(3) Asociaţii se pot obliga la aport în prestaţii sau în cunoştinţe specifice, cu titlu de aport societar. În schimbul acestui aport, asociaţii participă, potrivit actului constitutiv, la împărţirea beneficiilor şi suportarea pierderilor, precum şi la luarea deciziilor în societate.
← Art. 1893 Noul cod civil Societăţile de fapt Societatea... | Art. 1895 Noul cod civil Realizarea aporturilor Societatea... → |
---|
2. în sens etimologic, prin capital social se înţelege obiectul derivat al aporturilor, mai exact, bunurile patrimoniale aduse de asociaţi în societate.
3. Capitalul social, constituind expresia valorică a totalităţii aporturilor pe care asociaţii le aduc la înfiinţarea societăţii şi în cursul existenţei acesteia, este principala şi cea mai ieftină sursă de
Citește mai mult
finanţare a societăţii (I. Schiau, op. cit., p. 165).4. în ceea ce priveşte aportul social, se consideră că, în mod esenţial şi determinant, fiecare membru al societăţii trebuie să pună în comun anumite valori. Prin urmare, contribuţia fiecărui asociat în bunuri, bani şi/sau muncă se numeşte aport social (miza socială). Acestea constituie obiect derivat al contractului de societate. Nu este necesar ca aportul social al asociaţilor să fie identic ca valoare sau natură, dar niciun asociat nu poate fi scutit să aducă un aport social. Deci, aportul social poate fi de valori inegale sau de natură diferită (C. Macovei, op. cit., p. 290).
5. în baza contractului de societate, fiecare asociat este obligat să aducă în societate o contribuţie oarecare pentru alcătuirea fondului comun, contribuţie care se numeşte aport social şi care trebuie să fie - în lumina regulilor generale - determinată sau determinabilă, posibilă şi licită (Fr. Deak, op. cit., p. 144).
6. Toţi asociaţii unei societăţi au obligaţia esenţială de a participa la formarea capitalului social, fără a se impune însă ca participarea să fie egală ori bunurile aportate să fie de aceeaşi natură.
7. Aporturile care formează patrimoniul iniţial al societăţii pot fi inegale şi de natură diferită. în toate cazurile, aporturile trebuie să fie efective. Absenţa aporturilor sau ficti-vitatea unui aport poate să antreneze nulitatea absolută a contractului de societate. De exemplu, este fictiv aportul unui bun fără valoare (brevet de invenţie perimat). De asemenea, nu se admite aportul unui bun grevat de sarcini (ipotecă, gaj) a cărui valoare este cu mult superioară valorii bunului aportat (S. Angheni, M. Voiculescu, Drept comercial, Ed. Universităţii Titu Maiorescu, 2005, p. 75).
8. Contractul este nul ca societate dacă unul din asociaţi nu a făcut niciun aport (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 150).
9. O altă condiţie necesară contractului de societate este ca fiecare asociat să aducă ceva în societate, fie bani, lucruri sau o industrie oarecare, căci dacă unul din ei n-ar fi adus nimic, n-ar exista în societate. Nu este însă nevoie ca miza fiecărui asociat să fie egală, pentru că inegalitatea mizelor se compensează cu inegalitatea beneficiilor şi a pagubelor (D. Alexadresco, op. cit., p. 401).
10. Capitalul social subscris (totalul aporturilor promise de asociaţi la constituirea societăţii) se divide în părţi egale, denumite părţi de interes, care se distribuie asociaţilor proporţional cu aporturile fiecăruia, dacă prin lege sau contractul de societate nu se prevede altfel. Asociaţii participă la beneficii şi pierderi proporţional cu cota de participare la capitalul social, dacă prin contractul de societate nu s-a prevăzut o altă cotă de participare.
11. Aportul în prestaţii sau în cunoştinţe specifice nu contribuie efectiv la formarea capitalului social, însă poate fi extrem de util, aducând un plus de valoare societăţii, de aceea este acceptat cu titlu de aport societar. Exemple: rezultatele benefice aduse în cadrul unei societăţi agricole prin contribuţia unui specialist agronom; renumele câştigat de o societate de avocaţi prin aportul unui avocat profesionist; avantajele de care beneficiază o societate prin talentul şi serviciile unui stilist renumit.
12. Aportul în prestaţii şi cunoştinţe specifice trebuie evaluat la momentul încheierii contractului de societate, pentru a se putea determina cota de participare la împărţirea beneficiilor şi suportarea pierderilor.