Art. 1917 Noul cod civil Adoptarea deciziilor Societatea simplă Contractul de societate

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1516. Dacă s-a stipulat că unul din administratori să nu poată face nimic fără celălalt, atunci unul singur nu va putea, fără o nouă convenţie, face nimic în absenţa celuilalt, chiar când acesta ar fi în neposibilitatea de a lua parte la administraţie".

1. în mod excepţional, administratorii pentru care s-a stipulat că sunt obligaţi să lucreze împreună pot efectua acte de administrare şi singuri, dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe: să existe o cauză de forţă majoră, astfel cum este ea definită de art. 1351 NCC, în sensul de eveniment extern,

Citește mai mult

imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil; decizia să aibă caracter necesar, în sensul că absenţa sau amânarea acesteia ar putea produce o pagubă gravă societăţii; administratorul care urmează a lua decizia este şi cel care procedează la evaluarea riscurilor potenţial dăunătoare ale inactivităţii sale; ceilalţi administratori trebuie să se afle în imposibilitate de a acţiona. Imposibilitatea de a lua parte la administraţie trebuie să fie absolută, insurmontabilă, absenţa neputându-se suplini nici măcar printr-un mijloc de comunicaţie la distanţă; decizia trebuie să fie luată cu bună-credinţă, în interesul societăţii, pe baza unor informaţii adecvate şi cu încredinţarea că el serveşte intereselor societăţii. Dacă condiţiile enumerate nu sunt întrunite cumulativ, administratorul rămâne răspunzător personal pentru orice prejudiciu cauzat prin actul de administraţie respectiv.

2. Administratorul poate lua decizii în mod individual numai dacă toţi ceilalţi administratori se află în imposibilitatea de a participa la efectuarea actului de administrare. Dacă numai o parte dintre aceştia se află într-o astfel de imposibilitate, administratorul în cauză trebuie să se consulte cu ceilalţi înainte de efectuarea actului de administrare. în doctrină s-a arătat că toţi ceilalţi administratori care nu se află într-o astfel de imposibilitate va trebui să îşi dea fiecare în parte acordul cu privire la încheierea unui anumit act, urmând ca cei care şi-au dat acordul să facă dovada imposibilităţii participării celorlalţi la decizia ce a stat la baza încheierii actului respectiv (I. Adam, C.N. Sovu, op. cit., p. 247).

3. Imposibilitatea de participare la efectuarea actelor de administrare este o situaţie de fapt sau de drept, ce urmează a fi apreciată în funcţie de împrejurările concrete în care administratorul urmează să ia decizia în mod individual.

4. Prin noţiunea de pagubă gravă se înţelege întregul prejudiciul ce s-ar crea societăţii prin neluarea deciziei în cel mai scurt timp posibil. Paguba va trebui apreciată de la caz la caz, nu numai în funcţie de mărimea prejudiciului pe care l-ar putea înregistra societatea, ci şi în funcţie de împrejurările concrete în care s-a încheiat actul respectiv.

5. Operaţiunea încheiată cu ignorarea obligaţiei administratorilor de a lucra împreună este valabilă faţă de terţi, în afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia cunoşteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască faptul că administratorul a depăşit limitele decizionale.

6. în doctrină s-a arătat că dacă terţul cu care s-a contractat cunoaşte existenţa opoziţiei, actul este nul şi nu poate obliga societatea. Dacă terţul a fost de bună credinţă, actul este valabil faţă de el şi obligă societatea (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., p. 168).

7. în toate cazurile, nesocotirea dispoziţiilor de mai sus obligă administratorul la repararea prejudiciilor cauzate societăţii.