Art. 2025 Noul cod civil Sumele necesare executării mandatului Mandatul cu reprezentare Contractul de mandat
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IX
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 2-a
Mandatul cu reprezentare
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 2-a
Mandatul cu reprezentare
Art. 2025
Sumele necesare executării mandatului
(1) În lipsa unei convenţii contrare, mandantul este obligat să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului.
(2) Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urmă pentru executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la data efectuării cheltuielilor.
| ← Art. 2024 Noul cod civil Măsuri de conservare a bunurilor... | Art. 2026 Noul cod civil Despăgubirea mandatarului Mandatul cu... → |
|---|
1. De o manieră generală, pentru a asigura executarea mandatului, mandantul trebuie să-i furnizeze mandatarului mijloacele necesare pentru executarea misiunii sale, rambursarea avansurilor şi a cheltuielilor pe care acesta le-a angajat (P. Malaurie, op. cit., p. 300).
2. Dispoziţia este însă una dispozitivă, părţile pot conveni ca mandatarul să suporte singur
Citește mai mult
cheltuielile cu executarea mandatului, incluzându-le, spre exemplu, în cuantumul indemnizaţiei.3. Mandatarul este împuternicit să încheie anumite acte juridice în numele şi pe seama mandantului. Cum mandatul este în interesul mandantului, acesta are obligaţia să asigure mandatarului toate mijloacele necesare executării mandatului, afară de stipulaţiune contrară. în privinţa mijloacelor pe care trebuie să le asigure mandantul, ele diferă în funcţie de situaţia concretă. în orice caz, mandantul trebuie să pună la dispoziţia mandatarului toate informaţiile şi documentaţiile deţinute de el, care ar fi utile mandatarului pentru îndeplinirea împuternicirii sale. De asemenea, dacă pentru executarea mandatului sunt necesare unele cheltuieli, mandantul trebuie să avanseze sumele de bani în cauză, neputându-le lăsa pe seama mandatarului (St.D. Cărpenaru, L. Stânciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 363).
4. O privire separată merită aruncată asupra obligaţiei de loialitate dintre mandatar şi mandant. Deşi ea nu este prevăzută în mod expres nici în noua reglementare, ea răzbate atât din alin. (1) al textului comentat, cât şi din art. 2018 alin. (2) al codului. Aceste texte, similare reglementărilor din vechiul cod comercial, permit întemeierea legală a obligaţiei de loialitate reciproce în contractul de mandat. De altfel, o parte a doctrinei a reţinut această obligaţie şi sub imperiul vechii reglementări, ea decurgând în mod firesc din spiritul în care fusese conceput mandatul român, bazat pe prietenie şi încredere reciprocă. Prejudiciul suferit de creditor poate proveni dintr-o neexecutare la care el însuşi a contribuit prin conduita sa inadecvată: nereuşita mandatarului poate deriva din lipsa de colaborare a mandantului (M.D. Bocşan, Mandatul în interes comun, în Dreptul nr. 2/2011, p. 71).
5. în aplicarea textelor similare din vechiul Cod civil, s-a decis că mandantul nu poate refuza restituirea acestor cheltuieli, chiar dacă „afacerea nu a reuşit, dacă nu i se poate imputa mandatarului nici o culpă" (C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, p. 227).
6. Spre deosebirea de vechea reglementare, care prin art. 1548 interzicea reducerea cheltuielilor avansate pe motiv că „ar fi putut fi mai mici", legiuitorul prevede în mod expres obligarea mandantului la restituirea doar a cheltuielilor rezonabile avansate de acesta din urmă. într-adevăr, vechiul cod oferea o protecţie şi un beneficiu nejustificat mandatarului, care nu avea nici un interes a gestiona în mod corect şi rezonabil cheltuielile generate de exercitarea mandatului.
7. Chiar sub vechea reglementare, doctrina a arătat că asemenea cheltuieli trebuie efectuate cu bună-credinţă şi trebuie să aibă legătură directă cu mandatul. Mandantul va putea cere reducerea sumelor avansate sau cheltuite de mandatar numai dacă acesta a depăşit limitele mandatului sau dacă, în lipsa unor determinări clare a acestor limite, a făcut cheltuieli exagerate (C. Nistorescu, op. cit., p. 139).
8. Mandantul mai este obligat să-i plătească mandatarului dobânzi pentru sumele anticipate şi cheltuite; această dobândă va curge din ziua plăţilor probate, adică din ziua în care au fost făcute, şi nu din ziua cererii de chemare în judecată, cum se întâmplă în dreptul comun, căci mandatarul nu trebuie să sufere nici o pierdere, el făcând, în principiu, un serviciu gratuit (D. Alexandresco, Explicaţiunea, p. 602).
9. Mandatarul trebuie să probeze că a făcut şi când a făcut plata. Dobânzile curg de drept, fără să fie necesară punerea în întârziere (I. Dogaru, op. cit., p. 557).
10. în ce priveşte modul de plată al avansurilor, mandatarul le poate reţine din capitalurile pe care el le deţine pentru mandant, opunându-i acestuia compensaţia. El poate reţine chiar dobânzile care îi sunt datorate pentru capitalurile pe care le primeşte în contul mandantului (Baudry, Wahl, op. cit., p. 377).
JURISPRUDENŢĂ
1. Mandatarul nu poate pretinde de la mandant restituirea sumelor plătite de el pentru mandant, dacă aceste sume nu erau datorate, fiind făcute în afara limitelor mandatului (Cas. III, dec. nr. 346/1936, în Practică judiciară în materie comercială, voi. II, p. 38).
2. Chiar în cazul în care revocarea mandatului a avut loc din culpa mandatarului, acesta are drept la despăgubiri pentru lucrările făcute, dacă acestea au profitat mandantului (Cos., dec. din 18 decembri 1895, Bul, p. 1425).
Citește mai mult
Astfel, dacă mandatarul face cheltuieli excesive pentru executarea mandatului (de exemplu, foloseşte mijloacele de transport cele mai scumpe, restaurante şi hoteluri de lux etc.) diferenţa dintre cheltuielile rezonabile şi cele totale o va suporta el însuşi.