Art. 2046 Noul cod civil Cedarea acţiunilor Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat

Art. 2046

Cedarea acţiunilor

(1) În caz de neexecutare a obligaţiilor de către terţ, comitentul poate exercita acţiunile decurgând din contractul cu terţul, subrogându-se, la cerere, în drepturile comisionarului.

(2) În acest scop, la cererea comitentului, comisionarul are obligaţia să îi cedeze acestuia de îndată acţiunile contra terţului, printr-un act de cesiune sub semnătură privată, fără nicio contraprestaţie din partea comitentului.

(3) Comisionarul răspunde pentru daunele cauzate comitentului, prin refuzul sau întârzierea cedării acţiunilor împotriva terţului.

Comentarii despre Art. 2046 Noul cod civil Cedarea acţiunilor Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat

Ionita Cristina 15.02.2014

1. Ca o consecinţă logică a aplicării principiului relativităţii efectelor contractului, comitentul nu are acţiune împotriva persoanei cu care a contractat comisionarul (...). în consecinţă, dacă terţul nu şi-a executat obligaţiile din contractul încheiat cu comisionarul, comitentul nu se va putea îndrepta împotriva acestuia; el va fi nevoit să ceară comisionarului să exercite acţiunea corespunzătoare împotriva terţului ori să îi cedeze lui această acţiune (I. Schiau, op. cit., p. 457).

2. Textul reglementează expres posibilitatea comitentului de a se subroga în drepturile comisionarului şi de

Citește mai mult

a exercita astfel acţiunile decurgând din contractul cu terţul.

3. Această prevedere este o aplicaţie particulară a dispoziţiilor art. 2040 alin. (2) NCC.

4. Observăm că, spre deosebire de prevederea similară de la contractul de reprezentare, în cazul comitentului nu este cerută în mod expres condiţia ca acesta să îşi fi îndeplinit, anterior subrogării, obligaţiile faţă de comisionar; este de discutat dacă o astfel de cerinţă subzistă în condiţiile dreptului comun, comisionarul putând invoca excepţia de neexecutare, pentru a se exonera de obligaţia de cedare a acţiunilor sale.

5. Textul nu distinge nici între natura drepturilor pe care comitentul, în urma subrogării în drepturile comisionarului, le poate exercita împotriva terţului. Ca atare, pentru determinarea acestora, va trebui să avem în vedere că obiectul contractului de comision este reglementat în mod expres: achiziţionarea sau vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii.

6. Pornind de la cele de mai sus, reţinem că - spre deosebire de cazul mandantului fără reprezentare, a cărui substituire în acţiunile mandatarului se restrânge la drepturile de creanţă -, comitentul nu are o astfel de limitare; ca atare, în baza acestui text special şi derogator, comitentul ar putea exercita direct şi drepturile reale împotriva terţilor.

7. Derogări aduse principiului potrivit căruia comitentul rămâne străin de raporturile contractuale dintre comisionar şi terţ se regăsesc şi în alte legislaţii. Astfel, potrivit art. 401 din codul elveţian al obligaţiilor, comitentul poate să introducă acţiune directă împotriva terţului numai în două cazuri: când comisionarul i-a cedat drepturile sale sau când comitentul, îndeplinindu-şi obligaţiile faţă de comisionar, se află în mod legal subrogat în drepturile acestuia.

8. Toate aceste efecte se explică graţie reprezentării indirecte pe care o asigură comisionarul. într-adevăr, întrucât comitentul a dat împuternicire comisionarului să încheie actul juridic în nume propriu, actul încheiat cu terţul va produce efecte numai faţă de comisionar. Dar, în temeiul raportului juridic de reprezentare dintre comitent şi comisionar, efectele actului juridic se produc direct în patrimoniul comitentului, care este adevăratul beneficiar al efectelor actului juridic (dominus negotii). Aceste efecte se explică şi prin poziţia pe care o are comisionarul şi obligaţiile pe care le are faţă de comitent. Comisionarul este un prestator de servicii; el îşi asumă o obligaţie de a face, de a încheia anumite acte juridice, iar nu o obligaţie de a da (St.D. Cdrpenaru, L. Stdnciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 391).

JURISPRUDENŢĂ

1. Chiar când marfa care se exportă se depozitează la comisionar, transferul dreptului real operează de la comitent la terţ; comisionarul nu devine proprietar (Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, sent. nr. 131/1999, în R.D.C. nr. 5/2000, p.122).

2. Până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către comisionar şi terţ, bunurile rămân în patrimoniul comitentului (C.S.J., s. com., dec. nr. 1597/1997, în Dreptul nr. 2/1998, p. 128).

3. Mecanismul, admisibil în materia bunurilor transmiterii bunurilor mobile, specifice vechilor raporturi de comerţ, trebuie nuanţat în lumina noului cod. Astfel, problema este mai delicată în materia cedării exercitării acţiunilor reale imobiliare, în condiţiile în care noul cod revine la regula efectului constitutiv al înscrierii în cartea funciară (art. 885 raportat la art. 887 NCC). Să ne imaginăm, de exemplu, că obiectul contractului de comision este cumpărarea unui teren. După încheierea contractului de vânzare cumpărare, terţul rămâne în continuare în posesia terenului, comisionarul rămânând în pasivitate. Chiar dacă comitentul ar acţiona împotriva terţului în mod direct, în urma cedării acţiunii de către comisionar - acţiunea în revendicare este greu de imaginat că fiind admisibilă, finalitatea acesteia fiind lăsarea terenului „în deplină proprietate şi liniştită posesie" reclamantului. Or reclamantul, respectiv comitentul, nu dobândeşte dreptul de proprietate asupra terenului direct de la terţ, chiar dacă acesta a fost cumpărat de comisionar „pe seama sa", ci este ţinut de îndeplinirea regulilor de publicitate imobiliară mai sus arătate. Dobândirea proprietăţii fără înscriere în cartea funciară se poate face în cazurile arătate de art. 887 NCC, precum şi în cele prevăzute expres de lege, or nu putem aprecia că în această situaţie suntem într-un astfel de caz. Ca atare, cel puţin formal, până la îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară, comisionarul rămâne proprietar al terenului ce a făcut obiectul contactului încheiat cu terţul.

4. în concluzie, apreciem că şi în această situaţie, pentru cazul în care, pentru transmiterea drepturilor de la comisionar la comitent este nevoie de îndeplinirea unor forme de publicitate, urmează a fi aplicabile prevederile art. 2041 alin. (2) şi (3) NCC, contractul de comision nefiind altceva decât o specie a mandatului fără reprezentare, ale cărui reguli constituie dreptul comun.

5. Cedarea acţiunilor de la comisionar către comitent se face prin act sub semnătură privată; sub reglementările vechiului cod comercial, în practică, în contractele de comision o astfel de clauză de transfer de la comisionar la comitent al acţiunilor contra terţului este obişnuită (Gh. Piperea, op. cit., p. 100).

6. în cazul în care comisionarul refuză sau întârzie cedarea acţiunilor, acesta este răspunzător de daunele create comitentului.

Răspunde