Art. 2048 Noul cod civil Instrucţiunile comitentului Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat
| Comentarii |
|
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 3-a
Mandatul fără reprezentare
Art. 2048
Instrucţiunile comitentului
(1) Comisionarul are obligaţia să respecte întocmai instrucţiunile exprese primite de la comitent.
(2) Cu toate acestea, comisionarul se poate îndepărta de la instrucţiunile primite de la comitent numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) nu este suficient timp pentru a se obţine autorizarea sa prealabilă în raport cu natura afacerii;
b) se poate considera în mod rezonabil că acesta, cunoscând împrejurările schimbate, şi-ar fi dat autorizarea; şi
c) îndepărtarea de la instrucţiuni nu schimbă fundamental natura şi scopul sau condiţiile economice ale împuternicirii primite.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2) comisionarul are obligaţia să îl înştiinţeze pe comitent de îndată ce este posibil.
(4) În afara cazului prevăzut la alin. (2), orice operaţiune a comisionarului, cu încălcarea sau depăşirea puterilor primite, rămâne în sarcina sa, dacă nu este ratificată de comitent; de asemenea, comisionarul poate fi obligat şi la plata de daune-interese.
| ← Art. 2047 Noul cod civil Vânzarea pe credit Mandatul fără... | Art. 2049 Noul cod civil Comisionul Mandatul fără reprezentare... → |
|---|
2. Stabilind obligaţia comisionarului de a acţiona în limitele împuternicirii conferite de comitent, legea a avut în vedere necesitatea respectării voinţei, precum şi respectarea intereselor comitentului, care a dat împuternicire comisionarului. Această exigenţă a legii nu exclude posibilitatea comitentului de a executa mandatul în condiţii mai avantajoase decât cele proiectate de comitent (de exemplu, obţinerea unui avantaj mai mare sau plata
Citește mai mult
unui preţ mai mic decât cel stabilit). Avantajele suplimentare obţinute de comisionar în îndeplinirea mandatului se cuvin comitentului, ca stăpân al afacerii, afară de cazul când prin contractul de comision s-a prevăzut altfel (St.D. Cdrpenaru, op. cit., p. 440).3. Răspunzând unor nevoi practice evidente, pentru evitarea unor riscuri generate de împrejurări ce nu au putut fi prevăzute la încheierea contractului de mandat, în situaţii excepţionale este permisă derogarea de la instrucţiunile date de comitent. Fiind o situaţie de excepţie, ea este una de strictă interpretare şi aplicare, fiind admisibilă doar dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de textul de lege: a) nu este suficient timp pentru a se obţine autorizarea sa prealabilă în raport cu natura afacerii; b) se poate considera în mod rezonabil că acesta, cunoscând împrejurările schimbate, şi-ar fi dat autorizarea; şi c) îndepărtarea de la instrucţiuni nu schimbă fundamental natura şi scopul sau condiţiile economice ale împuternicirii primite.
4. în mod firesc, consecinţă a obligaţiei de loialitate şi a celei de îndeplinire cu bună-credinţă a obligaţiilor contractuale, comisionarul are obligaţia să îl înştiinţeze pe comitent despre aceste modificări de îndată ce este posibil.
5. Textul evocat are rolul de a fixa limitele legale între care comisionarul îşi poate manifesta independenţa de acţiune, dar şi faptul că, în esenţa ei, activitatea comisionarului nu se desfăşoară sub supravegherea strictă a comitentului (A.S. Banu, op. cit., p. 199).
6. Comisionarul, lucrând pe seama comitentului, va trebui să dea socoteală acestuia, să se conformeze instrucţiunilor primite şi să acţioneze în limitele împuternicirii. în literatura franceză s-a exprimat opinia potrivit căreia o parte din aceste instrucţiuni au caracter imperativ, în timp ce altele au doar caracter indicativ, conferind comisionarului o mai mare libertate de acţiune. Astfel, comitentul lasă toată libertatea comisionarului asupra modului de executare a misiunii încredinţate, cerându-i să acţioneze „cât mai bine, conform intereselor sale". Uneori, instrucţiunile referitoare la condiţiile de încheiere a operaţiunilor sunt precise: ele fixează, de exemplu, preţul de vânzare sau de cumpărare. Comisionarul trebuie să se conformeze acestor instrucţiuni imperative, în caz contrar el va răspunde faţă de comitent, şi anume despăgubindu-l pe acesta cu diferenţa între preţul indicat şi preţul la care a tratat. Practica judiciară franceză a statuat astfel posibilitatea comitentului de a denunţa contractul încheiat de comisionar, obligându-l pe acesta să suporte toate cheltuielile (C.P. Nistorescu, Cu privire la efectele contractului de comision în dreptul comparat, în Curierul judiciar nr. 2/2011, p. 89).
7. Depăşirea limitelor de către comisionar este reglementată în ultimul alineat, ce preia dispoziţiile vechiului art. 408 C. com. Astfel, orice operaţiune a comisionarului, cu încălcarea sau depăşirea puterilor primite, rămâne în sarcina sa, dacă nu este ratificată de comitent; de asemenea, comisionarul poate fi obligat şi la plata de daune-interese.
8. Având în vedere că, din perspectiva terţului cocontractant, oricum comisionarul este parte în contractul încheiat cu terţul, este limpede că nu sunt aplicabile, în acest caz, regulile de la mandat (de la reprezentare, în noul cod, n.a.), referitoare la depăşirea limitelor mandatului, mandatul aparent ş.a (Gh. Piperea, op. cit., p. 100). Cu toate acestea, textul prevede în mod expres posibilitatea comitetului de a ratifica actele făcute cu încălcarea sau depăşirea limitelor primite; scopul textului fiind acela de a-l proteja pe comitent de abuzul comisionarului, este firesc ca acesta să aibă opţiunea de a ratifica actele comisionarului, dacă apreciază că acestea îi sunt favorabile.
9. Ratificarea poate fi expresă sau tacită; ea rezultă din toate actele, faptele şi circumstanţele care manifestă din partea mandantului voinţa certă de a ratifica. Una din formele curente ale ratificării tacite este execuţia, de către mandant, a actului făcut de mandatar sau o amintire a actului într-un act ulterior făcut de către mandant (Ph. Malaurie, L. Aynes, P.Y. Gautier, op. cit., p. 309).
10. Ratificarea echivalează cu completarea puterilor şi produce aceleaşi efecte ca şi un mandat: Ratihabitio mandato aequiperatur; retroactiv, chiar în raport cu avânzii-cauză cu titlu particular ai părţilor, dacă actul îndeplineşte condiţiile de publicitate care l-ar face opozabil terţilor dacă ar fi corect (Ibidem).
11. în principiu, ratificarea acoperă răspunderea mandatarului: mandatul i-a aprobat gestiunea şi nu poate deci să-i mai ceară despăgubiri. Ratificarea conferă în mod retroactiv o putere; teoretic, ea nu implică faptul că aceasta ar fi fost exercitată; existenţa puterii şi calitatea gestiunii sunt două lucruri diferite. în fapt, este dificil, în manifestarea de voinţă a posteriori a mandantului, să le distingem (Ibidem).
JURISPRUDENŢĂ
1. Operaţiunile făcute de comisionar peste limitele mandatului său rămân în sarcina sa, astfel că atunci când comisionarul a vândut bunurile pe un preţ mai mic decât cel hotărât de comitent, el este obligat să plătească comitentului diferenţa de preţ. Obligaţia este înlăturată când comisionarul face dovada că vânzarea cu preţul stabilit nu se putea face şi că, vânzând la un preţ mai mic, a evitat păgubirea comitentului (C.S.J., s. com., dec. nr. 858/1999, în C. Cucu, M. Govriş, op. cit., p. 117).
2. Din conţinutul procurii rezultă că mandatara a primit mandat să încheie un contract de împrumut pentru mandant, contract pe care să-l garanteze cu apartamentul său, determinarea mandatului şi întinderea acestuia fiind expres determinate. în realitate, mandatara şi reclamanta au semnat un contract de garanţie pentru plata unui credit acordat de BCIC SMB unei societăţi comerciale neidentificate în procură. Astfel, mandatul special dat pentru o operaţiune determinată a fost folosit de reclamantă cu o altă întindere şi cu altă destinaţie şi prin aceasta a fost încălcat principiul voinţei juridice reale a părţilor. Prin urmare, pârâtul nu a avut intenţia de a garanta plata creditului, contractul fiind încheiat împotriva voinţei sale de a contracta, motiv pentru care nu poate fi obligat la plata în solidar a sumei datorate de societatea beneficiară a creditului (C.S.J., s. com., dec. nr. 6806/2001, în C.J. nr. 9/2002, p. 53).