Art. 2049 Noul cod civil Comisionul Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IX
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 3-a
Mandatul fără reprezentare
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 3-a
Mandatul fără reprezentare
Art. 2049
Comisionul
(1) Comitentul nu poate refuza plata comisionului atunci când terţul execută întocmai contractul încheiat de comisionar cu respectarea împuternicirii primite.
(2) Dacă nu s-a stipulat altfel, comisionul se datorează chiar dacă terţul nu execută obligaţia sa ori invocă excepţia de neexecutare a contractului.
(3) Dacă împuternicirea pentru vânzarea unui imobil s-a dat exclusiv unui comisionar, comisionul rămâne datorat de proprietar chiar dacă vânzarea s-a făcut direct de către acesta sau prin intermediul unui terţ.
(4) Dacă părţile nu au stabilit cuantumul comisionului, acesta se determină potrivit prevederilor art. 2.010 alin. (2).
| ← Art. 2048 Noul cod civil Instrucţiunile comitentului Mandatul... | Art. 2050 Noul cod civil Vânzarea de titluri de credit şi alte... → |
|---|
Citește mai mult
pentru tranzacţiile imobiliare, conform soluţiilor din jurisprudenţa străină (Fisgord Capital Corporation v. Dodd et alii, 2006, BCSC1229/11.08.2006)2. Alin. (4) corespunde art. 1733 din Codul civil italian, cu deosebirea că textul acestuia trimite în ceea ce priveşte stabilirea valorii comisionului la uzanţele locului în care se încheie actul sau, în lipsă, la decizia judecătorului care se va baza pe echitate. în dreptul italian, uzul comercial este izvor de drept, fapt explicabil prin practica comercială dezvoltată încă din evul mediu şi tradiţiile juridice comercialiste.
JURISPRUDENŢĂ
1. Neîndeplinirea obligaţiei comitentului de a achita comisionul contractual, deşi comisionarul a asigurat cooperarea economică cu beneficiarul, determină plata daunelor către comisionarul care a fost astfel prejudiciat (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1743/2002).
2. în ceea ce priveşte cuantumul comisionului, acesta-trebuie stabilit prin convenţia părţilor sub forma unei sume fixe sau a unui procent calculat la valoarea afacerilor realizate de comisionar, în speţă, instanţa constată că, în cuprinsul contractului de comision, nu a fost stabilit cuantumul comisionului. în capitolul III - Modalitatea de plată şi preţul - se precizează că: „pentru serviciile efectuate comisionarul îşi va reţine comisionul care se stabileşte în procent din valoarea facturii externe" şi „drepturile cuvenite fiecărei părţi contractante sunt stipulate în anexele la contract". (...) Contractul nu conţine însă nici o anexă, prin urmare nu există niciun acord între părţi cu privire la cuantumul exact al comisionului. în facturile emise partenerului extern, nivelul comisionului este stabilit în mod arbitrar de reclamantă. Aşadar, comisionul nu este determinat şi nici determinabil. Reclamanta nu a dovedit că partenerul extern a efectuat plăţile, astfel că dreptul de a încasa comisionul nu este exigibil. Prin urmare, creanţa reclamantei nu este certă, lichidă şi exigibilă (Jud. Sighişoara, sen. com. nr. 131/com/2009)
3. Jurisprudenţă a statuat în sensul că remuneraţia comisionarului se datorează şi trebuie plătită dacă comisionul a fost executat chiar dacă ulterior terţul nu execută obligaţia (C.S.J, dec. nr. 1353/2003), sau invocă excepţia de neexecutare a contractului (C.A. Bucureşti, dec. nr. 1149/2000, www.portal.just.ro).
4. Paguba suferită de o parte contractantă rezultând din disproporţia între prestaţiile reciproce stipulate în contract nu constituie cauză de nulitate decât în cazurile expres prevăzute de lege. în aplicarea şi interpretarea art. 968 C. civ. 1864, actul juridic este conform cu legea şi regulile de convieţuire socială numai dacă scopul urmărit de părţi nu contravine dispoziţiilor legale imperative, ordinii sau regulilor de convieţuire socială (C.A. laşi, dec. civ. nr. 115/2010, nepubl.).
5. Faţă de dispoziţiile art. 969 C. civ. 1864, este posibilă stabilirea de către părţi a unui cuantum variabil al daunelor-interese, în raport de data executării obligaţiei asumate. Prin contractul de intermediere a vânzării-cumpărării de imobile, societatea pârâtă S.C. M S.R.L. Constanţa s-a angajat să asigure valorificarea unui număr de 45 de garsoniere aparţinând societăţii reclamante. Părţile au stabilit ca preţul încasat în această modalitate să fie virat proprietarului reclamant în termen de 7 zile de la încasare, pentru ca pârâta să fie îndreptăţită să reţină, la rândul său, din sumele obţinute comisionul de 2%; în caz contrar, pârâta era îndreptăţită la reţinerea unui comision de doar 1% din vânzări. Pe parcursul soluţionării cauzei s-a probat că societatea pârâtă a valorificat imobilele menţionate pentru suma totală de 1.529.300.000 lei, din care a virat reclamantei, cu depăşirea termenului stabilit contractual, doar 978.000.000 lei. Apărările societăţii pârâte, referitoare la cheltuielile impuse de reparaţiile aduse imobilelor şi la reducerea unilaterală, de către reclamantă, a procentului de comision, nu au fost reţinute ca pertinente. Contractul părţilor prevedea, în mod neechivoc, faptul că nevirarea, în termenul convenit, a întregii sume obţinute după valorificare conduce la reducerea cu un procent a comisionului pe care urma să îl încaseze agenţia imobiliară. Fiind dovedită împrejurarea că această clauză contractuală şi-a produs efectul în cursul derulării raporturilor juridice, reclamanta este în drept să pretindă diferenţa de valoare neachitată, inclusiv cea rezultată din calculul aplicat asupra cotei de comision (sent. civ. nr. 2926 COM/2001, irevocabilă conform dec. civ. nr. 782/2002 a Curţii de Apel Constanţa, s. com.)
6. Dacă prin contract plata comisionului a fost condiţionată de încasarea facturilor de către comisionar, acesta din urmă nu poate pretinde plata cât timp au rămas facturi neplătite (Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R., sent. nr. 176/1999, în R.D.C. nr. 1/2001, p. 127).
7. Agentul imobiliar care şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de comision, şi anume aceea de prospecta piaţa în vederea găsirii unui cumpărător pentru lucrul supus vânzării, este îndreptăţit la primirea remuneraţiei cuvenite pentru intermedierea imobiliară, chiar dacă, ulterior încheierii precontractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul s-a răzgândit şi nu a mai încheiat contractul (C.A. Bucureşti, s. com., dec. nr. 478/2002, în V. Terzea, Codul civil adnotat, voi. II, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, p. 453).