Art. 2050 Noul cod civil Vânzarea de titluri de credit şi alte bunuri cotate Mandatul fără reprezentare Contractul de mandat
| Comentarii |
|
Contractul de mandat
SECŢIUNEA a 3-a
Mandatul fără reprezentare
Art. 2050
Vânzarea de titluri de credit şi alte bunuri cotate
(1) În lipsă de stipulaţie contrară, când împuternicirea priveşte vânzarea sau cumpărarea unor titluri de credit circulând în comerţ sau a altor mărfuri cotate pe pieţe reglementate, comisionarul poate să procure comitentului la preţul cerut, ca vânzător, bunurile pe care era împuternicit să le cumpere sau să reţină pentru sine la preţul curent, în calitate de cumpărător, bunurile pe care trebuia să le vândă în contul comitentului.
(2) Comisionarul care se comportă el însuşi ca vânzător sau cumpărător are dreptul la comision.
(3) Dacă în cazurile mai sus menţionate comisionarul, după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscută comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul să considere că vânzarea sau cumpărarea s-a făcut în contul său şi să ceară de la comisionar executarea contractului.
| ← Art. 2049 Noul cod civil Comisionul Mandatul fără reprezentare... | Art. 2051 Noul cod civil Revocarea comisionului Mandatul fără... → |
|---|
Citește mai mult
îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul să considere că cumpărarea sau vânzarea s-a făcut pe contul său şi să ceară de la comisionar executarea contractului".1. într-o formulare mai riguroasă, textul reia prevederile art. 411 C. com.
2. Preluând şi adaptând la noile realităţi economice şi sociale prevederile legislaţiei anterioare, NCC prevede posibilitatea comisionarului de a încheia un contract cu sine însuşi, atunci când nu există pericolul de prejudiciere a interesului comitentului.
3. Problema încheierii actului cu sine însuşi, precum şi cea a dublei calităţi a suscitat discuţii doctrinare şi sub imperiul vechii reglementări.
4. S-a arătat că, strict juridic, asemenea operaţiuni sunt posibile, deoarece comisionarul are o dublă calitate; în primul rând comisionarul are calitatea de vânzător pe seama comitentului şi cea de cumpărător pe seama sa; în al doilea caz, comisionarul este vânzător pe seama sa şi cumpărător pe seama comitentului. Cu toate că în asemenea cazuri comisionarul apare în calităţi distincte, totuşi operaţiunile nu sunt permise, deoarece interesele contrare pe care le presupun cele două calităţi conduc la posibilitatea prejudicierii comitentului, într-adevăr, în calitate de cumpărător comisionarul este preocupat să plătească un preţ cât mai mic, iar în calitate de vânzător să obţină un preţ cât mai mare. Acest lucru se poate realiza numai prin sacrificarea intereselor comitentului, în calitate de vânzător, respectiv cumpărător. în anumite cazuri, când un atare pericol de prejudiciere a comitentului nu există, legea permite comisionarului încheierea unui act cu sine însuşi (St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 440).
5. în noua reglementare, obiectul unui astfel de contract este strict determinat: „unor titluri de credit circulând în comerţ sau a altor mărfuri cotate pe pieţe reglementate"; condiţia cotării acestor titluri pe pieţe reglementate exclude prin definiţie pericolul prejudicierii intereselor comitentului, comisionarul neavând niciun rol în stabilirea preţului bunurilor.
6. în situaţia în care obiectul contractului priveşte bunuri de o altă natură, apreciem că redevin aplicabile regulile de drept comun în materie, noul NCC reglementând în mod expres contractul cu sine însuşi sau dubla reglementare. Astfel, potrivit art. 1304: „Contractul încheiat de reprezentant cu sine însuşi, în nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu excepţia cazului în care reprezentantul a fost împuternicit în mod expres, în acest sens, sau cuprinsul contractului a fost determinat în asemenea mod încât să excludă posibilitatea unui conflict de interese".
7. Faptul că, în executarea contractului, comisionarul se comportă şi ca vânzător sau cumpărător nu exonerează comitentul de plata comisionului, alin. (3) prevăzând în mod expres dreptul comisionarului la încasarea comisionului şi în această situaţie.
8. Comisionarul este îndreptăţit să primească de la comitent, potrivit contractului, remuneraţia pentru operaţiunea îndeplinită. Această remuneraţie se cuvine comisionarului, deşi operaţiunea nu s-a realizat prin încheierea contactului cu un terţ, ci un contract cu comisionarul însuşi. Ceea ce justifică plata remuneraţiei este îndeplinirea operaţiunii cu care a fost însărcinat comisionarul, iar nu persoana cu care s-a încheiat actul juridic (St.D. Cărpenaru, op. cit., p. 441).
9. Ca o consecinţă a acestei posibilităţi ce revine comisionarului de a se substitui terţului, legea prevede că, atunci când comisionarul nu comunică numele terţului cu care a contractat, comitentul este îndreptăţit să considere drept cumpărător sau vânzător pe însuşi comisionarul, cerându-i acestuia executarea contractului (I. Schiau, op. cit., p. 455).
10. Aceasta este o prezumţie iuris tantum, comisionarul putând face proba că adevăratul contractant este altul (F. Moţiu, op. cit., p. 252).
JURISPRUDENŢĂ
1. Potrivit legii, dacă în cazurile arătate, după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscută comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul să considere că operaţiunea de vânzare sau cumpărare s-a făcut pe contul său şi să ceară de la comisionar executarea contractului (Cas. III dec. nr. 1185/1926, în Practică judiciară în materie comercială, voi. I, p. 139).
2. Dacă vânzarea sau cumpărarea s-au dat pentru lucruri care au un preţ pe piaţă sau bursă, comisionarul poate, în lipsă de stipulaţie contrară, să devină chiar el parte contractantă (autocontractare voluntară) sau poate să fie considerat de către comitent astfel dacă comisionarul încheie afacerea fără a-l numi pe vânzător sau cumpărător (autocontractare forţată) (I.L. Anca, Compendiu de drept comercial, Cluj, 1925, p. 254).