Art. 2112 Noul cod civil Încredinţarea bunului Reguli comune privind contractul de depozit Contractul de depozit

1. Se pune problema dacă poate exista subdepozitul, adică dacă depozitarul poate să treacă paza (conservarea) bunului în sarcina unui substituit care să devină subdepozitar. Depozitul este în principiu intuitu personae şi cere, deci, consimţământul deponentului pentru această substituire. Pentru anumite depozite salariate, caracterul intuitu personae dispare. Chiar dacă în acest fel este licit, subdepozitul nu creează o legătură directă între deponent şi subdepozitar. Depozitarul rămâne, în continuare, obligat faţă de deponent pentru conservarea lucrului şi poate avea dreptul la un regres

Citește mai mult

împotriva subdepozitarului. Dacă însă deponentul vrea să acţioneze direct asupra subdepozitarului el trebuie să se plaseze pe terenul delictual, probând culpa subdepozitarului (I. Dogaru, op. cit., p. 634).

2. Depozitarul (sau subdepozitarul) trebuie să restituie lucrul primit, altfel îşi angajează răspunderea. Cele două chestiuni sunt legate: în momentul restituirii, deponentul va putea să-şi dea seama de măsura în care depozitarul s-a achitat de obligaţiile sale, a fost infidel sau neglijent (P. Malaurie, L. Avnes, P. Gautier, op. cit., p. 481).

3. Chiar şi depozitarul poate depune lucrul în mâinile altui depozitar (subdepozitar) dacă a fost împuternicit în acest sens, răspunzând numai pentru alegerea subdepozitarului, dacă persoana acestuia nu a fost stabilită în contract. Dacă substituirea a fost necesară datorită unor împrejurări fortuite, depozitarul nu va fi răspunzător nici pentru persoana subdepozitarului, neavând posibilitatea de liberă alegere.

4. Controversată este problema dreptului de substituire în cazul în care depozitarul nu a fost împuternicit în acest sens şi nici nu s-a aflat în stare de necesitate. întrucât contractul de depozit se încheie intuitu personae, alegerea persoanei depozitarului având o mare importanţă, considerăm că dreptul de substituire nu poate fi recunoscut dacă nu s-a prevăzut în contract (asemănător soluţiei admise în materie de mandat). în consecinţă, depozitarul răspunde nu numai pentru alegerea subdepozitarului, dar şi pentru toate faptele acestuia, ca pentru ale sale proprii (având acţiune în restituire împotriva lui). Deponentul nu are acţiune directă contractuală împotriva subdepozitarului, putând acţiona numai pe teren delictual şi în revendicare, dacă este proprietar (Fr. Deak, op. cit., p. 64).

JURISPRUDENŢĂ

Un pictor încredinţase desenele sale unei societăţi; aceasta, la data prevăzută pentru restituire, însărcinase o societate de mesagerie să le restituie deponentului; angajatul acestei societăţi le aruncase la pubelă; s-a hotărât că societatea de mesagerie era ţinută faţă de deponent la o obligaţie contractuală de restituire (Cass. civ. Ier, 31 octombrie 1989 JCP G, 1990. 11. 21568, n. R. de Quenaudon în P. Malaurie, L. Avnes, P. Gautier, op. cit., p. 481).