Art. 2108 Noul cod civil Folosirea bunului Reguli comune privind contractul de depozit Contractul de depozit

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1602. El nu poate să se servească de lucrul depus fără permisiunea expresă sau tacită a deponentului (C. civ. 1565)".

1. în mod normal, obligaţia de conservare interzice depozitarului folosinţa lucrului încredinţat în depozit, în caz contrar neexistând depozit, ci împrumut. Totuşi, art. 2108 reia dispoziţiile art. 1602 C. civ. 1864 şi tolerează folosinţa lucrului de către depozitar, dar numai cu „permisiunea expresă sau tacită a deponentului". Convenţia părţilor sau natura însăşi a depozitului justifică această folosinţă, cu condiţia ca ea să nu

Citește mai mult

producă nici o alterare cât de mică a substanţei lucrului. Folosinţa ilicită nu are repercusiuni asupra regimului de risc al lucrului, acesta rămânând, în orice împrejurare, în sarcina proprietarului (I. Dogaru, op. cit., p. 634).

2. Puterile depozitarului în codul civil francez comportă două limite. Pe de o parte, el nu are nici dreptul de uz (art. 1930), nici dreptul de folosinţă (art. 1936) asupra lucrului în afara autorizaţiei exprese sau prezumate a proprietarului (art. 1930); în acest caz, depozitul se apropie de împrumutul de folosinţă. Autorizaţia nu este prezumată decât atunci când uzul este atât de inerent detenţiei, încât contribuie la conservarea sa; astfel stau lucrurile cu fotografiile remise de către autori şi jurnalişti agenţiilor de presă, pentru ca ele să le cedeze jurnalelor. Pe de altă parte, în lipsa stipulaţiilor contrare, el este ţinut de o obligaţie de discreţie, ceea ce implică, în termeni arhaici, art. 1931 (P. Malaurie, L. Aynes, P. Gautier, op. cit., p. 487).

3. Obligaţia de păstrare asumată de către depozitar, fie şi cu titlu gratuit, nu-l îndreptăţeşte să se servească de lucrul depus decât cu consimţământul expres sau tacit al deponentului (art. 1602 C. civ. 1864). în caz de nerespectare a acestei prohibiţii, depozitarul va fi expus la plata daunelor interese. Depozitarul, neputându-se folosi de lucrul depozitat, nu poate consuma nici fructele pe care le produce (art. 2118 NCC şi art. 1608 C. civ. 1864) (Fr. Deak, op. cit., p. 72).

4. Depozitarul nu poate să se folosească de lucrul ce i s-a încredinţat, întrebuinţându-l pentru trebuinţele sale personale. O astfel de folosinţă abuzivă este interzisă de art. 1602 C. civ. 1864 (sub rezerva, bineînţeles, a consimţământului deponentului). Violarea acestei prohibiţii dă naştere, după împrejurări, la daune-interese, deosebit de sancţiunile prevăzute de Codul penal în caz de abuz de încredere (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, Tratat de drept civil român, voi. II, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2002, p. 627).