Art. 2110 Noul cod civil Dovada proprietăţii Reguli comune privind contractul de depozit Contractul de depozit

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1610. (1) Depozitarul nu poate pretinde ca deponentul să probeze că lucrul depozitat este proprietatea sa. (2) Cu toate acestea, dacă descoperă că lucrul este de furat şi cine este adevăratul proprietar, trebuie să vestească acestuia depozitul ce i s-a făcut, inter-pelându-l a-l reclama în un termen determinat şi îndestulător, fără prejudiciul dispoziţiilor codicelui penal. (3) Dacă acela care a fost vestit de aceasta, neglijează reclamarea depozitului, depozitarul este bine liberat prin trădarea depozitului în mâna acelui de la care s-a primit

Citește mai mult

(C. civ. 1596,1616,1909)".

1. Noul cod prevede expres validitatea depozitului făcut de neproprietar, locatar, uzu-fructuar, creditor gajist etc., ca o recunoaştere a interpretărilor anterioare în materie doctrinară şi de jurisprudenţă.

2. Atât în literatura de specialitate, cât şi în practică se recunoaşte validitatea depozitului al cărui obiect îl formează lucrul altuia. De exemplu, uzufructuarul poate depozita lucrul asupra căruia poartă uzufructul sau creditorul gajist lucrul gajat, fără violarea vreunui principiu juridic. Tot astfel, locatorul sau comodatarul unui lucru mobil. Validitatea depozitului făcut de un neproprietar sau fără consimţământul proprietarului rezultă şi din dispoziţiile Codului civil vechi (art. 1609-1610) (Fr. Deak, op. cit., p. 63).

3. Principiul este acela că restituirea trebuie să-i fie făcută deponentului (art. 1937 C. civ. fr.). De exemplu, dacă depozitul fusese efectuat printr-un mandatar, restituirea ar trebui să-i fie făcută mandantului. Depozitarul nu trebuie să ceară ca deponentul care reclamă restituirea să facă dovadă proprietăţii sale. Jurisprudenţă aplică cu rigoare această regulă depozitului bancar: bancherul depozitar îşi angajează răspunderea dacă, chiar în absenţa culpei sale, el plăteşte un cec unui falsificator sau remite titlurile unui soţ care nu este deponent sau execută viramente fără semnătură autorizată (P. Malaurie, L. Aynes, P. Gautier, op. cit., p. 484-485).

4. Considerăm că, reglementând astfel acest aspect, legiuitorul a dat dovadă de consecvenţă, corelând dispoziţiile art. 2110 privitoare la dovada proprietăţii bunului depozitat, cu cele ale art. 935 şi urm., referitoare la dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă (R. Postolache ş.o., op. cit., p. 29).

JURISPRUDENŢĂ

1. Dacă suma de bani s-a depus pe numele unei persoane juridice care nu avea existenţă legală în momentul depunerii, restituirea se face depunătorului personal (Cos. I, dec. civ. nr. 194/1902 cit. de Fr. Deak, p. 74).

2. Pentru existenţa contractului de depozit nu este necesar a se dovedi calitatea de proprietar al bunului, astfel că, pentru a obţine restituirea bunurilor date în depozit, reclamantul nu poate fi obligat să facă această dovadă, ci doar să dovedească ce anume bunuri a predat pârâtului, cu acest titlu (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 570/1973, în C. Turianu, Contracte civile speciale. Culegere de practică judiciară, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 301).