Art. 2109 Noul cod civil Răspunderea depozitarului incapabil Reguli comune privind contractul de depozit Contractul de depozit

CAPITOLUL XII
Contractul de depozit

SECŢIUNEA 1
Reguli comune privind contractul de depozit

Art. 2109

Răspunderea depozitarului incapabil

Dacă depozitarul este minor sau pus sub interdicţie, deponentul poate cere restituirea bunului remis atât timp cât acesta se află în mâinile depozitarului incapabil. În cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, deponentul are dreptul de a cere să i se plătească o sumă de bani egală cu valoarea bunului, dar numai până la concurenţa sumei cu care s-a îmbogăţit depozitarul.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2109 Noul cod civil Răspunderea depozitarului incapabil Reguli comune privind contractul de depozit Contractul de depozit




Ionita Cristina 15.02.2014
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1598. Dacă depozitul s-a făcut de către o persoană capabilă către una necapabilă, aceea ce a făcut depozitul are numai acţiunea de revendicare a lucrului depozit, pe cât timp se află în mâna depozitarului, sau acţiune de restituţiune, pe cât acesta s-a folosit (C. civ. 946 şi urm., 1098,1164)".

1. întrucât contractul de depozit naşte obligaţii, de regulă, numai pentru depozitar, Codul civil reia reglementarea anterioară (art. 1598) privind ipoteza depozitului făcut de o persoană capabilă către una incapabilă, şi anume, deponentul poate cere
Citește mai mult restituirea bunului cât timp se află în mâinile depozitarului incapabil, iar dacă nu mai este în mâinile lui (întrucât l-a înstrăinat, a pierit, l-a pierdut ori i s-a furat), deponentul are acţiune (de in rem verso) numai în măsura îmbogăţirii depozitarului incapabil (de exemplu, preţul realizat în urma vânzării lucrului sau suma încasată drept indemnizaţie de asigurare - dacă bunul a fost asigurat - ori despăgubirea obţinută de la persoană responsabilă pentru pieire) (Fr. Deak, op. cit., p. 63).

2. în caz de înstrăinare, deponentul poate acţiona şi împotriva dobânditorului, în măsura în care acesta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate prin faptul posesiunii de bună-credinţă (art. 1909-1910 C. civ. 1864, art. 935-937 NCC). Deponentul proprietar poate acţiona, evident, şi împotriva găsitorului sau hoţului, aceştia neputând invoca în apărare posesiunea de bună-credinţă (Fr. Deak, op. cit., p. 63).
Răspunde