Art. 2109 Noul cod civil Răspunderea depozitarului incapabil Reguli comune privind contractul de depozit Contractul de depozit
Comentarii |
|
CAPITOLUL XII
Contractul de depozit
SECŢIUNEA 1
Reguli comune privind contractul de depozit
Contractul de depozit
SECŢIUNEA 1
Reguli comune privind contractul de depozit
Art. 2109
Răspunderea depozitarului incapabil
Dacă depozitarul este minor sau pus sub interdicţie, deponentul poate cere restituirea bunului remis atât timp cât acesta se află în mâinile depozitarului incapabil. În cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, deponentul are dreptul de a cere să i se plătească o sumă de bani egală cu valoarea bunului, dar numai până la concurenţa sumei cu care s-a îmbogăţit depozitarul.
← Art. 2108 Noul cod civil Folosirea bunului Reguli comune privind... | Art. 2110 Noul cod civil Dovada proprietăţii Reguli comune... → |
---|
1. întrucât contractul de depozit naşte obligaţii, de regulă, numai pentru depozitar, Codul civil reia reglementarea anterioară (art. 1598) privind ipoteza depozitului făcut de o persoană capabilă către una incapabilă, şi anume, deponentul poate cere
Citește mai mult
restituirea bunului cât timp se află în mâinile depozitarului incapabil, iar dacă nu mai este în mâinile lui (întrucât l-a înstrăinat, a pierit, l-a pierdut ori i s-a furat), deponentul are acţiune (de in rem verso) numai în măsura îmbogăţirii depozitarului incapabil (de exemplu, preţul realizat în urma vânzării lucrului sau suma încasată drept indemnizaţie de asigurare - dacă bunul a fost asigurat - ori despăgubirea obţinută de la persoană responsabilă pentru pieire) (Fr. Deak, op. cit., p. 63).2. în caz de înstrăinare, deponentul poate acţiona şi împotriva dobânditorului, în măsura în care acesta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate prin faptul posesiunii de bună-credinţă (art. 1909-1910 C. civ. 1864, art. 935-937 NCC). Deponentul proprietar poate acţiona, evident, şi împotriva găsitorului sau hoţului, aceştia neputând invoca în apărare posesiunea de bună-credinţă (Fr. Deak, op. cit., p. 63).