Art. 2299 Noul cod civil Divizarea acţiunii de către creditor Efectele fideiusiunii Fideiusiunea

CAPITOLUL II
Fideiusiunea

SECŢIUNEA a 2-a
Efectele fideiusiunii

Art. 2299

Divizarea acţiunii de către creditor

Dacă însă creditorul însuşi a divizat acţiunea sa, el nu mai poate reveni asupra diviziunii, chiar dacă înainte de data la care a făcut această diviziune ar fi existat fideiusori insolvabili.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2299 Noul cod civil Divizarea acţiunii de către creditor Efectele fideiusiunii Fideiusiunea




isac.violeta 1.03.2014
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1668. Dacă creditorul însuşi şi de bună voie a împărţit acţiunea sa, nu mai poate să se lepede de această diviziune, deşi, mai înainte de timpul în care a primit-o, unii din cauţionatori au fost nesolvabili (C. civ. 1049 şi urm.)".

1. Creditorul este considerat că a împărţit acţiunea sa când a primit de la fiecare fideiusor partea sa (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 312) ori când a convenit mai înainte că datoria va fi împărţită între fideiusori (D. Alexandresco, op. cit., tom. X, p. 150).

2. Vorbim, de asemenea, despre o divizare
Citește mai mult realizată de creditor între fideiusori în acele cazuri în care creditorul cere de la unul dintre fideiusori doar partea acestuia din datorie, cu condiţia, desigur, ca acest fideiusor să nu fi renunţat la beneficiul de diviziune (în acelaşi sens, a se vedea şi C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 312).

3. Din alt punct de vedere, realizarea unei divizări benevole a datoriei de către creditor are ca efect şi faptul că fideiusorii nu vor mai fi răspunzători de insolvabilitatea cofideiusorilor, chiar dacă această insolvabilitate s-ar fi produs anterior divizării (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 312, Dalloz, Rep., Cautionnement, No, 229) riscul insolvabilităţii fiind, astfel, preluat direct de către creditor.

4. Tot astfel, chiar în caz de solidaritate asumată între fideiusori, creditorul poate renunţa la ea, divizând acţiunea contra lor (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. IX, p. 312). însă, dacă într-o asemenea ipoteză creditorul urmăreşte doar pe unul dintre fideiusori numai pentru partea acestuia din datorie, nu înseamnă întotdeauna că el a înţeles să împartă în mod definitiv datoria între cofideiusori, ci o astfel de concluzie ar putea fi trasă din toate împrejurările cauzei, privite în mod concret şi corelat.
Răspunde