Art. 2388 Noul cod civil Forma contractului de ipotecă Ipoteca mobiliară Ipoteca

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL III
Ipoteca

SECŢIUNEA a 3-a
Ipoteca mobiliară

Art. 2388

Forma contractului de ipotecă

Contractul prin care se constituie o ipotecă mobiliară se încheie în formă autentică sau sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute.

← Art. 2387 Noul cod civil Constituirea şi eficacitatea ipotecii...  Art. 2389 Noul cod civil Obiectul ipotecii mobiliare Ipoteca... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2388 Noul cod civil Forma contractului de ipotecă Ipoteca mobiliară Ipoteca




enescu marin 7.03.2019
un contract de garantie imobiliara incheiat in anul 2001. pentru garantarea unei gestiuni la o societate de catre un gestionar (angajat la societate ), poate ramane valabil si dupa ce gestionarul si-a incetat activitatea . in cazul de fata .. din 2006 . contractul de garantie nu este reziliat nici pana la aceasta data -2019. Imi putei spune , va rog ce este de facut.
Răspunde
isac.violeta 1.03.2014
Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI: „Art. 14. (2) Contractul de garanţie se încheie în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor. Prin înscris sub semnătură privată se înţelege orice mod de comunicare care păstrează înregistrată informaţia pe care o conţine şi care poate fi reprodusă într-o formă tangibilă şi care nu poate fi schimbată în mod unilateral".

1. Contractul de garanţie, ca act juridic de formaţie bilaterală sau multilaterală, constituie izvorul dreptului real de garanţie, însă pot fi şi situaţii în care legea să
Citește mai mult reprezinte actul de naştere a unei ipoteci mobiliare.

2. Din punctul de vedere al formei contractului de ipotecă mobiliară, acesta trebuie să fie încheiat, ad validitatem, în formă scrisă, fie ca înscris autentic, fie ca act sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor.

3. în doctrină se consideră că forma scrisă a contractului a fost impusă de lege pentru a se putea realiza condiţia publicităţii contractului. în această idee se consideră, tot în doctrină, că soluţia legislativă nu este una inspirată, de vreme ce impune ca o cerinţă de valabilitate a contractului de garanţie atât forma autentică, cât şi forma unui înscris sub semnătură privată, în condiţiile în care legislaţia română acordă o forţă probantă superioară înscrisului autentic faţă de înscrisul sub semnătură privată (o se vedea A. Ilie, op. cit., p. 290). Astfel, înscrisul autentic, spre deosebire de înscrisul sub semnătură privată, se bucură de o prezumţie de autenticitate şi validitate, pentru anumite elemente şi în anumite condiţii (a se vedea G. Boroi, Drept civil. Partea generală, ed. a ll-a, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1999, p. 97).

4. Totuşi, de vreme ce legea permite părţilor să încheie contractul de garanţie sub forma unui înscris sub semnătură privată, înseamnă că acesta este un standard minim impus de legiuitor. Nimic nu împiedică astfel ca părţile să confere înscrisului o forţă probantă superioară, apelând, de exemplu, la formalităţi precum autentificarea înscrisului sau orice altă modalitate de întărire a valorii sale probatorii, cum ar fi atestarea de către avocat.

5. în condiţiile Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic (rep. în M. Of. nr. 959/2006), dar şi ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică (M. Of. nr. 429/2001), actele încheiate de părţi prin mijloace electronice de comunicare la distanţă sunt acte sub semnătură privată şi actele astfel încheiate, dacă păstrează înregistrată informaţia pe care o conţine, informaţia poate fi reprodusă într-o formă tangibilă şi nu poate fi schimbată în mod unilateral.
Răspunde