Art. 2389 Noul cod civil Obiectul ipotecii mobiliare Ipoteca mobiliară Ipoteca
| Comentarii |
|
Ipoteca
SECŢIUNEA a 3-a
Ipoteca mobiliară
Art. 2389
Obiectul ipotecii mobiliare
Se pot ipoteca:
a) creanţe băneşti născute din contractul de vânzare, contractul de locaţiune sau orice alt act încheiat cu privire la un bun, cele rezultate dintr-un contract de asigurare, cele născute în considerarea asumării unei obligaţii sau a constituirii unei garanţii, a folosirii unei cărţi de credit ori de debit ori a câştigării unui premiu la o loterie sau alte jocuri de noroc organizate în condiţiile legii;
b) creanţe constatate prin titluri nominative, la ordin sau la purtător;
c) conturi bancare;
d) acţiuni şi părţi sociale, valori mobiliare şi alte instrumente financiare;
e) drepturi de proprietate intelectuală şi orice alte bunuri incorporale;
f) petrolul, gazul natural şi celelalte resurse minerale care urmează a fi extrase;
g) efectivele de animale;
h) recoltele care urmează a fi culese;
i) pădurile care urmează a fi tăiate;
j) bunurile corporale care fac obiectul unui contract de locaţiune, care sunt deţinute în vederea vânzării, închirierii ori furnizării în temeiul unui contract de prestări de servicii, care sunt furnizate în temeiul unui contract de prestări de servicii, precum şi materia primă şi materialele destinate a fi consumate sau prelucrate în exploatarea unei întreprinderi, produsele în curs de fabricaţie şi produsele finite;
k) echipamentele, instalaţiile şi orice alte bunuri destinate să servească în mod durabil exploatării unei întreprinderi;
l) orice alte bunuri mobile, corporale sau incorporale.
| ← Art. 2388 Noul cod civil Forma contractului de ipotecă Ipoteca... | Art. 2390 Noul cod civil Ipoteca instrumentelor financiare... → |
|---|
Constituirea ipotecilor asupra acţiunilor unei societăţi comerciale cu răspundere limitată se va face potrivit regulilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, iar în cazul în care aceste acţiuni se vor tranzacţiona pe o piaţă reglementată, vor deveni incidente prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Potrivit art. 151 din Legea nr. 297/2004 privind
Citește mai mult
piaţa de capital, constituirea de garanţii reale asupra valorilor mobiliare se face prin efectuarea înscrierilor referitoare la garanţie în contul proprietarului valorilor mobiliare deschise la depozitarul central, constituirea având ca efect indisponibilizarea acestora la depozitarul central, dacă părţile nu stabilesc altfel prin contractul de garanţie. Din momentul înregistrării garanţiilor la depozitarul central se va considera îndeplinită condiţia de publicitate pentru opozabilitate, tot de atunci urmând a se stabili şi gradului de prioritate a creditorilor.1. Dreptul de preempţiune, în cazul vânzării acţiunilor, prevăzut de actul constitutiv, nu are legătură cu constituirea de garanţii reale mobiliare asupra respectivelor acţiuni, acesta fiind o condiţionare a vânzării sau cesionării, şi nu o interdicţie pentru constituirea de garanţii reale mobiliare asupra acţiunilor. Prevederile art. 99J alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 nu condiţionează înregistrarea garanţiei reale mobiliare asupra acţiunilor - permisă oricărui acţionar, potrivit acestui articol - la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare de prealabila
Citește mai mult
înregistrare în registrul acţionarilor, aceasta din urmă fiind de natură doar să ofere creditorului garantat un plus de protecţie, fără ca ea să condiţioneze în vreun mod valabilitatea constituirii respectivei garanţii şi nici opozabilitatea acesteia faţă de terţi, realizată prin înregistrarea în Arhivă (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1003/2010, în Legalis).2. Pot forma obiectul unui contract de garanţie reală mobiliară toate bunurile mobile corporale şi incorporale, înţelegând prin acestea şi sumele de bani aflate în conturile curente ale unei persoane fizice sau juridice. Astfel, susţinerea că numai soldurile conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen deschise la instituţiile bancare sau financiare pot forma obiectul acestor contracte nu poate fi reţinută. Ca argument în plus în raport de această concluzie pot fi aduse şi dispoziţiile art. 18 din Titlul VI, în care se specifică în mod expres faptul că pot forma obiect al unui contract de garanţie reală mobiliară şi bunurile viitoare, aşa încât cu atât mai mult poate face obiectul contractului de garanţie şi contul la vedere, care este numit în mod obişnuit „cont curent" (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1139/2010, Legalis). Notă. Deşi întreg titlul al Vl-lea al Legii nr. 99/1999 a fost abrogat, aşa cum am arătat şi în comentariile anterioare, bunurile viitoare pot forma, în continuare, obiectul unei ipoteci.
3. Scopul încheierii unor contracte de gajare a acţiunilor societăţii debitoare în favoarea unei bănci este garantarea obligaţiei de plată, şi nu înstrăinarea acţiunilor respective. Contractul de garanţie reală mobiliară nu reprezintă o vânzare-cumpărare afectată de o condiţie suspensivă şi nici un antecontract de vânzare-cumpărare. Contractele de garanţie nu încalcă dispoziţiile din actul constitutiv al societăţii, dreptul de preempţiuneîn cazul vânzării acţiunilor neavând legătură cu constituirea de garanţii reale mobiliare asupra respectivelor acţiuni. Dreptul de preempţiune este o condiţionare a vânzării sau cesionării, şi nu o interdicţie pentru constituirea de garanţii reale mobiliare asupra acţiunilor. Orice restricţie sau condiţionare a unui drept subiectiv civil este o excepţie şi, cum excepţiile sunt de strictă şi limitativă interpretare, nu pot fi extinse la alte situaţii. Aşadar, restricţiile sau condiţionările dreptului de proprietate al unui acţionar reprezintă excepţii de la regula caracterului absolut al dreptului de proprietate şi, prin urmare, nu pot fi extinse la situaţii pe care părţile actului constitutiv nu le-au avut în vedere în mod expres. Ipoteza avută în vedere de părţile actului constitutiv prin includerea dreptului de preempţiune este aceea în care un acţionar înstrăinează acţiunile printr-o cesiune benevolă, şi nu aceea în care acţionarul este executat silit pentru neîndeplinirea obligaţiilor sale şi executarea are loc asupra acţiunilor (C.A. Bucureşti, s. a Vl-a com., dec. nr. 174/2009, în Jurindex).
Citește mai mult
drepturile rezultând din invenţii, mărci de fabrică şi alte drepturi de proprietate intelectuală, industrială sau comercială; g) drepturile de creanţă garantate; h) instrumentele negociabile; i) universalitatea bunurilor mobile ale debitorului, care poate îngloba inventarul bunurilor circulante şi bunurile viitoare; j) pădurea, recolta agricolă, mineralele şi hidrocarburile ce urmează a fi extrase sau care au fost extrase; k) poliţe de asigurare; I) dreptul obţinut din închirierea sau arendarea unor bunuri imobiliare; m) echipamentele, instalaţiile, maşinile agricole sau altele asemenea; n) abrogata-, o) orice drept, exclusiv sau nu, de a tranzacţiona cu bunuri mobile sau de a asigura servicii, care poate fi cedat de către titular, indiferent dacă cedarea este supusă unor restricţii sau dacă necesită consimţământul constituitorului sau autorizarea altei persoane; p) bunurile mobile închiriate sau care fac obiectul unei operaţiuni de leasing, pe o durată mai mare de un an; q) orice alte asemenea bunuri".1. Ipoteca mobiliară poate purta, în principiu, asupra oricărui tip de bun mobil, susceptibil de urmărire şi înstrăinare şi care încorporează o valoare patrimonială. în acest sens, art. 539 NCC stabileşte că sunt mobile toate bunurile care nu sunt considerate imobile, aşadar toate bunurile care nu pot fi cuprinse în enumerarea bunurilor imobile aşa cum este realizată în art. 539 NCC. însă, componentele unui imobil sunt considerate bunuri imobile numai câtă vreme sunt în corpul imobilului căruia i se ataşează sau separaţia faţă de aceasta este provizorie, pentru ca apoi să fie ataşate aceluiaşi bun. Dacă însă separaţia este definitivă, bunul devine mobil, deci susceptibil de grevare prin ipotecă mobiliară.
2. De asemenea, se mai impune sublinierea că persoana care constituie o ipotecă mobiliară trebuie să aibă în patrimoniu bunul sau dreptul pe care îl afectează garanţiei. Deşi sfera bunurilor mobile care pot fi ipotecate nu este limitativ determinată prin enumerarea făcută de art. 2389 NCC, totuşi legiuitorul a înţeles să distingă în cadrul lit. a)-k) anumite categorii de bunuri, poate pentru a face clară aplicarea instituţiei analizate în special asupra bunurilor considerate necorporale.
3. Astfel, creanţele reprezintă cea mai vastă formulă de existenţă a unui bun mobil necorporal. Astfel, ipoteca mobiliară poate fi constituită asupra oricărui drept de creanţă, indiferent de natura obligaţiei căreia îi este corelativ. în mod esenţial însă, pentru a face obiectul ipotecii, creanţa trebuie să fie cesibilă, adică să nu aibă ataşată o componentă personală a obligaţiei debitorului (obligaţiile cu caracter personal sau intuitu personae). De asemenea, pot fi grevate de ipotecă mobiliară şi drepturile de creanţă născute în considerarea constituirii unei garanţii, adică dreptul pe care, prin constituirea ipotecii, constituitorul îl are faţă de un terţ (nu intră în această categorie dreptul constituitorului generat de ipotecă, pentru că acest drept nu are o componentă materială şi nici nu trebuie făcută confuzia cu dreptul de creanţă care este garantat cu ipotecă).
4. Titlurile nominative, la ordin sau la purtător, ori orice al fel de instrumente negociabile sunt înscrisuri care încorporează pentru titular un drept de creanţă. Intră în această categorie efectele de comerţ, cambia, biletul la ordin şi cecul, care însă este mai mult un instrument de plată, certificatele de depozit negociabile, dar şi titlurile şi obligaţiunile ipotecare, reglementate prin Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, al căror mecanism de generare şi tranzacţionare cunoaşte o serie de derogări (a se vedea R. Rizoiu, op. cit., 2011, p. 528-530).
5. Conturile bancare, mai precis soldurile creditoare ale acestora, reprezintă un drept de creanţă pe care titularul contului îl are împotriva băncii care deschide şi administrează contul şi constă în dreptul titularului de a cere restituirea sumei de bani. Valoarea economică a acestui drept este întotdeauna egală valorii soldului creditor (mai puţin comisioane şi accesorii legate de administrarea contului deduse din sold şi care reprezintă pasivul contului).
6. Acţiunile şi părţile sociale, valorile mobiliare şi alte instrumente financiare circulă liber, sunt susceptibile de încorporarea unei valori băneşti, deci pot fi afectate unei garanţii ipotecare mobiliare.
7. Codul civil a depăşit caracterul controversat al circulaţiei necondiţionate a acţiunilor emise de o societate pe acţiuni nelistată sau a părţilor sociale într-o societate comercială cu răspundere limitată, chiar şi în prezenţa unor dispoziţii legale sau statutare care ordonează condiţiile efectuării unui asemenea transfer.
8. Chiar dacă unii autori (o se vedea R. Rizoiu, op. cit., 2011, p. 520) consideră că problema executării unei asemenea garanţii ar impune condiţia aprobării cooptării unui nou acţionar sau asociat (în persoana creditorului ipotecar) care ar trebui rezolvată la data constituirii garanţiei, credem că o asemenea problemă ar putea îngreuna excesiv mecanismul garanţiei şi nu ţine de specificitatea mecanismului garanţiei. Aceasta întrucât nu este sigur că prin valorificarea garanţiei creditorul ipotecar va dori sau va putea să devină cumpărătorul bunului ipotecat, deci nu este previzibilă persoana care va prezenta o ofertă de preţ pentru aceste bunuri. Executarea ipotecii nu este incompatibilă cu respectarea unui eventual drept de preempţiune al asociaţilor ori acţionarilor preexistenţi, cu atât mai mult nu este incompatibilă cu dreptul acestora de a interveni în procedura valorificării garanţiei pentru achiziţia bunului ipotecat.
9. Apoi, în condiţiile art. 2390 alin. (2) NCC, ipoteca asupra acţiunilor sau părţilor sociale în care este divizat capitalul unei societăţi comerciale se constituie potrivit regulilor stabilite prin legea specială, aceste bunuri au calitatea de a fi tranzacţionabile, iar voinţa particularilor nu poate deroga de la aceste reguli.
10. Drepturile de proprietate intelectuală, ca bunuri incorporale susceptibile a fi grevate de ipotecă, sunt de fapt drepturile patrimoniale de exploatare exclusivă a creaţiei sau invenţiei (sunt excluse astfel drepturile morale, de recunoaştere a calităţii de autor sau inventator sau chiar drepturile personale care sunt strict ataşate de drepturile morale, cum ar fi dreptul de a primi un premiu pentru o anumită creaţie sau invenţie).
11. Drepturile de exploatare a resurselor naturale reprezintă componentele dreptului de proprietate publică a statului cu privire la aceste resurse. Ele presupun operarea asupra acestor resurse, respectiv prospectarea unei regiuni pentru determinarea cantităţii sau calităţii resurselor, extragerea acestora, drepturi pe care statul le poate concesiona persoanelor care ţin licenţe sau permise de prospectare şi exploatare.
12. Ipoteca, în accepţiunea art. 2389 NCC, se referă numai la dreptul de exploatare privit ca dezmembrământ al dreptului de proprietate publică, iar din modalitatea în care legiuitorul enunţă acest drept ca obiect al ipotecii, rezultă că deţinătorul licenţei de exploatare poate ipoteca necondiţionat acest drept. Totuşi, reglementările speciale referitoare la categoriile de resurse naturale (Legea minelor. Legea petrolului) impun anumite condiţionări de transmitere a dreptului de exploatare al titularului licenţei, or, încheierea unei ipoteci asupra acestor bunuri trebuie să aibă în vedere toate aceste condiţionări, pentru eficacitatea garanţiei.
13. O altă categorie de bunuri este cea a mobilelor prin anticipaţie, păduri, recolte, animale, însă numai în considerarea anticipată a desprinderii lor de fondul care le generează sau căruia îi sunt aservite, pentru ca ele să poate fi considerate bunuri mobile.
14. Pot face obiectul ipotecii mobiliare universalităţile de bunuri, echipamentele, instalaţiile şi orice alte bunuri, destinate să servească în mod durabil exploatării unei întreprinderi, în acest caz, universalitatea însăşi este bun mobil, iar nu elementele care o compun, de aceea, în interiorul universalităţii fiecare bun component nu este grevat de garanţie.