Art. 2392 Noul cod civil Extinderea ipotecii asupra produselor Ipoteca mobiliară Ipoteca

Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI:
► „Art. 12.(1) Potrivit prevederilor prezentului titlu, prin produsele obţinute în urma valorificării bunului afectat garanţiei se înţelege orice bun primit de debitor în urma vânzării, schimbului, fructele şi productele, precum şi sumele încasate din asigurare sau altă formă de administrare ori dispunere de acestea, inclusiv sumele obţinute din orice alte operaţiuni ulterioare. (2) Valoarea indemnizaţiei de asigurare asupra bunului afectat garanţiei reprezintă rezultatul valorificării bunului afectat garanţiei atâta timp cât suma ce

Citește mai mult

trebuie plătită este datorată oricărei părţi din contractul de garanţie sau împuternicitului acesteia";
► Art. 24. (1) Orice bun care înlocuieşte bunul constituit ca garanţie sau bunul în care a trecut valoarea bunului afectat garanţiei se presupune a fi produs al bunului iniţial, cu excepţia cazului în care debitorul nu face proba contrarie. (2) Bunul constituit ca garanţie mobiliară va continua să fie considerat ca atare, chiar dacă a devenit accesoriu al unui bun imobil conform art. 6. în acelaşi mod această dispoziţie se va aplica produselor bunului cu care s-a garantat".

1. în condiţiile în care, potrivit art. 547 NCC, produsele însumează fructele şi productele, trebuie să observăm că faţă de denumirea marginală a textului, dar şi faţă de conţinutul reglementării, noţiunea de producte în acest domeniu se extinde şi asupra bunurilor primite de constituitor în urma unui act de administrare ori de dispoziţie încheiat cu privire la bunul mobil ipotecat, precum şi orice bun care îl înlocuieşte sau în care trece valoarea acestuia (deşi în aceste cazuri este mai degrabă incidenţă instituţia subrogării).

2. Aceste categorii fie sporesc valoarea bunului (fructele, bunurile primite de constituitor în urma unui act de administrare), fie o substituie (preţul, indemnizaţia de asigurare, bunul substituent) şi trebuie înţeleasă în sensul în care, la încheierea ipotecii, părţile (dar mai ales creditorul) au în vedere valoarea economică a bunului la momentul şi în considerarea posibilei sale executări, iar nu bunul în corporalitatea sa (pentru mai multe amănunte, a se vedea R. Rizoiu, op. cit., 2011, p. 553).

3. Putem însă anticipa, faţă de regula extinderii ipotecii asupra fructelor sau asupra bunului în care se transformă ori care îl înlocuieşte, că, la data executării, ansamblul bunurilor individuale grevate de ipotecă prin efectul acestei dispoziţii depăşeşte valoric cu mult valoarea creanţei.

4. Desigur, indivizibilitatea ipotecii, corelată cu dreptul de urmărire al creditorului, presupune valorificarea simultană a tuturor bunurilor astfel rezultate, impunându-se ideea logică că tot acest ansamblu va face obiectul executării simultane, deşi excede câtimii creanţei garantate.

5. însă, în ipoteza în care această discrepanţă între valoarea creanţei şi valoarea bunurilor grevate de ipotecă este evidentă, executarea ipotecii prin valorificarea tuturor bunurilor (în condiţiile în care numai fructele, de exemplu, ar îndestula creanţa) se transformă într-o sancţiune pentru debitor. întrucât nu acesta este scopul garanţiei, este rolul instanţei de executare, care autorizează vânzarea, să controleze maniera comercială rezonabilă în care creditorul realizează, într-un asemenea caz, plata silită a creanţei sale.