Art. 2393 Noul cod civil Înstrăinarea bunului ipotecat Ipoteca mobiliară Ipoteca

Legea de aplicare: Art. 172. în cazul înstrăinării bunului ipotecat, în condiţiile art. 2.393 din Codul civil, în lipsă de dispoziţie contrară în contractul de ipotecă, debitorul ipotecar va depune preţul într-un cont bancar distinct şi îl va informa pe creditorul ipotecar cu privire la acesta. Creditorul ipotecar are dreptul să solicite informaţii de la banca deponentă cu privire la operaţiunile realizate de debitorul ipotecar asupra sumelor depuse în acest cont.

1. Desigur, natura garanţiei impune şi în cazul ipotecii mobiliare principiul libertăţii actelor debitorului asupra bunului afectat

Citește mai mult

ipotecii, fiind deplin aplicabile dispoziţiile art. 2373-2376 NCC, dar, deopotrivă, şi cele ale art. 2360 NCC, potrivit cărora creditorul ipotecar poate urmări bunul ipotecat în orice mână ar trece, fără a ţine seama de drepturile reale constituite sau înscrise după înscrierea ipotecii sale.

2. Dispoziţia art. 2393 NCC, aplicabilă în cazul ipotecii mobiliare asupra unor bunuri determinate, instituie o excepţie importantă de la regula opozabilităţii ipotecii faţă de terţii care dobândesc, ulterior constituirii sale, drepturi reale asupra bunului grevat de garanţie.

Aceasta însă funcţionează chiar şi în cazul unei ipoteci perfecte şi cunoscute de către achizitor, cu două condiţionări cumulative: (i) înstrăinătorul bunului să încheie actul de înstrăinare în cursul obişnuit al activităţii întreprinderii pe care o organizează; (ii) dobânditorul să achiziţioneze bunul în contextul obişnuit al întreprinderii organizare de către înstrăinător.

3. Aşadar, dispoziţiile excepţionale ale art. 2393 nu se aplică în cazul ipotecii asupra universalităţii de bunuri, în acest caz fiind direct incidente dispoziţiile art. 160 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, sau în cazul în care una dintre cele două condiţii arătate mai sus nu sunt îndeplinite (de exemplu, înstrăinătorul organizează o întreprindere de prestări servicii de antrepriză de lucrări, dar vinde autoturismul ipotecat).

4. Desigur însă, în ipoteza în care, în condiţiile alin. (1), bunul înstrăinat va fi dobândit liber de ipotecile constituite de înstrăinător, evident, ipoteca se strămută asupra preţului sau altor bunuri rezultate din înstrăinarea bunului ipotecat.

5. Datorită caracterului excepţiei, în acest caz, creditorul nu se va putea prevala de sancţiunile pe care legea i le pune la îndemână (anularea transferului, declararea anticipată a scadenţei) însă, în condiţiile art. 172 din Legea nr. 71/2011, în lipsă de dispoziţie contrară în contractul de ipotecă, debitorul ipotecar va depune preţul obţinut din această înstrăinare într-un cont bancar distinct şi îl va informa pe creditorul ipotecar cu privire la acesta. Creditorul ipotecar va avea dreptul să solicite informaţii de la banca deponentă cu privire la operaţiunile realizate de debitorul ipotecar asupra sumelor depuse în acest cont.