Art. 2398 Noul cod civil Obiectul ipotecii Ipoteca mobiliară Ipoteca

Legea de aplicare: Art. 174. Portofoliul de creanţe reprezintă o universalitate de creanţe în sensul prevederilor art. 2.398 din Codul civil.

1. Ipoteca asupra creanţelor reprezintă o varietate a ipotecii mobiliare, care, prin valenţele sale speciale, a impus anumite reguli derogatorii referitoare la constituirea, publicitatea şi executarea unei asemenea ipoteci. Creanţa, ca bun mobil incorporai, conţine dreptul creditorului de a cere debitorului plata. Acest creditor poate afecta dreptul său - a cărui expresie valorică este identică sumei înscrise în titlul de creanţă (plus accesoriile şi

Citește mai mult

garanţiile care o însoţesc) - unei ipoteci în favoarea unui al treilea, creditorul ipotecar. După efectul pe care această ipotecă îl produce şi având în vedere modul în care creditorul execută această ipotecă, se pune problema abordării echivalenţei între ipoteca asupra garanţiilor şi cesiunea de creanţă în scop de garanţie.

2. Dincolo de faptul că ipoteca nu este, în acest caz, decât o sarcină reală asupra creanţei, căreia legiuitorului îi dă în toate cazurile denumirea de ipotecă, dar având în vedere şi că înseşi dispoziţiile art. 2400 şi urm. NCC nu instituie decât reguli specifice asemănătoare unei cesiuni, rezultă că o linie de diferenţiere între cesiunea de creanţă în scop de garanţie şi ipotecă asupra creanţelor nu există şi nu are însemnătate.

3. De altfel, şi art. 158 din Legea nr. 71/2011 integrează cesiunea de creanţă încheiată în scop de garanţie materiei privilegiilor şi garanţiilor reale, or singura identitate a acestei cesiuni nu poate fi atribuită decât ipotecii asupra creanţelor, reglementată în această secţiune (pentru opinia potrivit căreia cesiunea în garanţie este doar o cesiune sub condiţie şi nu determină ca ipoteca un drept real de garanţie asupra creanţei care a făcut obiectul contractului, a se vedea R. Rizoiu, op. cit., 2006, p. 26 şiŞ.-AI. Stănescu, Cesiunea de creanţă în comerţul internaţional, potrivit Convenţiei de la New York (2001), în R.D.C. nr. 3/2005, p. 88-101).

4. Desigur, ipoteca poate avea ca obiect una sau mai multe creanţe sau o universalitate de creanţe, situaţie în care sunt incidente atât dispoziţiile art. 2368, cât şi cele ale art. 160 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Universalitatea de creanţe este sinonimă portofoliului de creanţe, aşa cum stabileşte art. 174 din Legea nr. 71/2011.

5. Pot fi ipotecate, în principiu, orice fel de creanţe, cu rezerva impusă de art. 2399 şi art. 1569 NCC, iar ipoteca se poate întinde asupra creanţei în întregul său sau asupra unei diviziuni a acesteia, potrivit convenţiei părţilor.

6. Desigur, ipoteca priveşte valoarea de piaţă a creanţei, iar nu neapărat valoarea nominală a acesteia, care, în momentul executării, se confundă cu valoarea ei de lichidare (pentru detalii a se vedea şi R. Rizoiu, op. cit., 2011, p. 548).

7. în ce priveşte calitatea creanţei afectate garanţiei, considerăm că pot face obiectul ipotecii numai creanţele lichide sau lichidabile, pentru că executarea ipotecii presupune întotdeauna încasarea unei sume de bani prin valorificarea bunului cu care s-a garantat, specifică procedurii de executare. Regula este subliniată şi prin reglementarea din art. 158 din Legea nr. 71/2011, care arată că dispoziţiile privind executarea din titlul XI al cărţii a V-a a Codului civil vizează numai executarea drepturilor cesionarului cu privire la transferul creanţei cedate, iar nu drepturile cesionarului asupra debitorului cedat.

8. Pot fi grevate cu ipoteca mobiliară şi creanţele viitoare, situaţie în care ipoteca trebuie să cuprindă, în dispoziţiile referitoare la descrierea bunului ipotecat, elementele care să permită identificarea creanţei cu care se garantează.

9. în fine, indiferent de calitatea creanţei cu care se garantează, forma concepţiei de ipotecă este cea prevăzută de art. 2388 NCC, sub sancţiunea nulităţii.