Art. 2397 Noul cod civil Declaraţiile privitoare la ipotecă Ipoteca mobiliară Ipoteca

Art. 2397

Declaraţiile privitoare la ipotecă

(1) Constituitorul are dreptul să adreseze creditorului ipotecar o cerere scrisă prin care să solicite acestuia:

a) să emită o declaraţie cu privire la valoarea rămasă din creanţa garantată prin ipotecă;

b) să confirme ori, după caz, să rectifice lista bunurilor care, în opinia debitorului, fac obiectul ipotecii;

c) să confirme ori, după caz, să rectifice valoarea creanţei care, în opinia debitorului, mai este garantată prin ipotecă la o anumită dată.

(2) Creditorul este obligat să comunice debitorului, în termen de 15 zile de la primirea cererii prevăzute la alin. (1), după caz:

a) o declaraţie scrisă prin care indică suma rămasă a fi garantată prin ipotecă;

b) confirmarea sau rectificarea declaraţiei debitorului privitoare la bunurile grevate şi la suma rămasă;

c) o declaraţie potrivit căreia nu mai este titularul ipotecii, indicând totodată numele şi adresa succesorului său în drepturi.

(3) Debitorul are dreptul să obţină în mod gratuit o asemenea declaraţie la fiecare 6 luni.

(4) Creditorul poate să ceară debitorului rambursarea costurilor rezonabile ocazionate de emiterea declaraţiei unei solicitări suplimentare faţă de cea prevăzută la alin. (3).

Comentarii despre Art. 2397 Noul cod civil Declaraţiile privitoare la ipotecă Ipoteca mobiliară Ipoteca

isac.violeta 1.03.2014

Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI: „Art. 26. (1) Când contractul de garanţie nu specifică valoarea maximă a obligaţiei garantate, cum ar fi garantarea unei linii de credit, sau când garanţia reală acoperă toate bunurile debitorului sau numai bunurile de un anumit tip ale acestuia, debitorul poate cere în orice moment o declaraţie cu privire la valoarea obligaţiei care a rămas a fi garantată sau o listă detaliată cuprinzând bunurile afectate garanţiei. Pentru aceasta debitorul va da creditorului o listă cuprinzând evaluarea aproximativă a bunurilor afectate garanţiei spre

Citește mai mult

a fi certificate de către creditor. (2) în termen de 30 de zile creditorul va trebui să răspundă debitorului. în caz contrar, se va considera că a consimţit tacit, devenind validă declaraţia estimativă a debitorului".

1. Sub denumirea marginală declaraţiile privitoare la ipotecă şi incidenţa numai pentru situaţia ipotecii asupra mai multor bunuri ale debitorului, legea reglementează dreptul constituitorului ipotecii de a cere creditorului, la fiecare 6 luni, gratuit, să emită o declaraţie cu privire la valoarea rămasă din creanţa garantată prin ipotecă, să confirme ori, după caz, să rectifice lista bunurilor care, în opinia debitorului, fac obiectul ipotecii sau să confirme ori, după caz, să rectifice valoarea creanţei care, în opinia debitorului, mai este garantată prin ipotecă la o anumită dată.

2. Cererea oricărei alte informaţii suplimentare celor enumerate de lege îndreptăţesc creditorul la restituirea costurilor rezonabile ocazionate de emiterea declaraţiei suplimentare. Corelativ, creditorul are obligaţia de a răspunde în 15 zile de la primirea solicitării constituitorului, printr-o manifestare de voinţă expresă, inclusiv are obligaţia de a-l informa pe constituitor dacă nu mai este titularul ipotecii, indicând totodată numele şi adresa succesorului său în drepturi.

3. Legea nu sancţionează în mod explicit refuzul creditorului de a-şi îndeplini obligaţia sau depăşirea termenului prevăzut la alin. (2).

4. Cu rezerva că priveau dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 referitoare la garanţia reală mobiliară, în prezent abrogate, dar şi cu precizarea că dispoziţiile abrogate nu diferă faţă de noua reglementare sub acest aspect, o parte a doctrinei a considerat termenul de 15 zile un termen substanţial de decădere şi, astfel, neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina creditorului conform art. 2397 alin. (2) NCC ar atrage reducerea automată a ipotecii în condiţiile rectificării propuse de către debitor la emiterea solicitării (o se vedea A. Ilie, op. cit., p. 132).

5. Nu împărtăşim acest punct de vedere din cel puţin următoarele considerente: caracterul constitutiv de drepturi al solicitării constituitorului ipotecii mobiliare dublat de tăcerea creditorului nu poate fi presupus, ci trebuia specificat expres de legiuitor, această interpretare fiind impusă prin art. 2546 NCC; dacă totuşi acest caracter s-ar recunoaşte sau măcar admite de principiu, atunci ar trebui admis dreptul debitorului de a cere corespunzător înscrierea în AEGRM a avizului modificator al avizului de ipotecă iniţial, vizând descrierea bunului ipotecat sau a altor modificări permise de lege, ori a avizului de reducere a ipotecii la o parte dintre bunurile afectate acesteia prin avizul de ipotecă iniţial. Acest drept însă nu este recunoscut decât creditorului, aşa cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 28? alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, modificată prin O.U.G. nr. 79/2011.

6. Aşadar, legea nu implică acest drept al constituitorului ipotecii anticipând efectul constitutiv al încălcării de către creditorul ipotecat al obligaţiei prevăzute prin art. 2397.

7. Totuşi, părţile pot da această semnificaţie termenului de 15 zile, printr-o stipulaţie expresă, în condiţiile art. 2545 NCC.

Răspunde