Art. 2400 Noul cod civil Notificarea debitorului creanţei ipotecate Ipoteca mobiliară Ipoteca

Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI: „Art. 85. (1) Când bunul afectat garanţiei, constând într-o creanţă bănească, este cesionat, cesionarul trebuie să notifice cesiunea, în scris, debitorului cedat. Notificarea se poate face fie prin act sub semnătură privată, fie prin intermediul instanţei sau printr-un act autentificat de notarul public. Notificarea trebuie să facă menţiune despre creanţa cedată, suma de plată, numele său, modul şi locul plăţii".

1. în principiu, exista două structuri pe care drepturile creditorului ipotecar asupra creanţei se generează, iar alegerea

Citește mai mult

oricăreia dintre ele este opţiunea creditorului şi este exclusivă.

2. Prima este cea reglementată de art. 2400 şi urm. NCC şi reprezintă o facilitate de scon-tare recunoscută celui garantat (factory), iar a doua este reglementată de art. 2465 NCC şi presupune executarea silită prin valorificarea ipotecii datorată neîndeplinirii obligaţiei garantate şi este posibilă numai în condiţiile art. 185 din Legea nr. 71/2011, adică numai în situaţiile în care creditorul ipotecar nu şi-a exercitat drepturile conferite de art. 2400-2405 NCC.

3. Plecând de la dispoziţiile de lege lata din art. 2431 NCC, dublate şi de cele ale art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, contractul de ipotecă încheiat în condiţii valabile constituie titlu executoriu.

4. Cesiunea în garanţie sau ipoteca asupra creanţelor este aşadar titlu executoriu, caracter care nu se întinde însă automat şi asupra titlului care constată creanţa afectată de garanţie, care îşi menţine calităţile iniţiale.

5. în condiţiile art. 2400 NCC, faţă de calitatea titlului ipotecar, creditorul ipotecar sau cesionarul unei creanţe în scop de garanţie poate cere debitorului cedat plata creanţei cesionate cu condiţia să nu-i fi fost plătită creanţa garantată, adică acea creanţă pe care o deţine faţă de cedent. Cu toate acestea, plata voluntară a debitorului cedat poate fi primită chiar anterior scadenţei creanţei garantate, dacă cesionarul şi-a manifestat intenţia de a-şi exercita acest drept prin notificarea cererii de plată în condiţiile alin. (1).

6. Această cerere de plată nu se poate face decât cu respectarea formalităţilor impuse de art. 2400 NCC, adică după ce se comunică în scris debitorului cedat existenţa ipotecii, creanţa ipotecată, suma datorată, locul şi modalitatea de plată sau după acceptarea ipotecii făcută prin act scris de către debitorul creanţei ipotecate.

7. Notificarea (comunicarea) sau acceptarea prevăzute în alin. (1) şi, respectiv, alin. (2) al art. 2400 NCC trebuie să îndeplinească în mod obligatoriu forma scrisă, în caz contrar fiind inopozabile debitorului şi, evident, trebuie aduse la cunoştinţa destinatarului. Acceptarea debitorului poate fi rezultatul notificării sau poate fi o acceptare voluntară emanată de la debitorul cedat care a luat cunoştinţă de ipotecă. La cererea debitorului, notificarea trebuie complinită şi de dovada ipotecii, care se poate face fie cu copia certificată de pe contractul de ipotecă, fie cu o copie a avizului de ipotecă, dovadă în lipsa căreia debitorul cedat ar putea refuza plata. Notificarea (sau comunicarea) ipotecii se distinge de înscrierea ei în arhivă. înscrierea are efectul de publicitate şi opozabilitate, inclusiv faţă de debitorul cedat, în timp de notificarea succede înscrierii şi se integrează procedurii de plată, dacă cesionarul intenţionează să uzeze de acest drept şi este anterioară scadenţei obligaţiei garantate.