Art. 2395 Noul cod civil Dreptul de a culege fructele bunului ipotecat Ipoteca mobiliară Ipoteca

Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI: „Art. 16. (2) De asemenea, contractul de garanţie poate să prevadă dreptul creditorului de a culege, în contul creanţei, fructele şi/sau produsele bunului afectat garanţiei, fiind, în acest caz, obligatorie stipularea condiţiilor şi a proporţiei în care urmează a se reduce obligaţia garantată".

1. Chiar dacă ipoteca se extinde asupra produselor bunului ipotecat, dreptul de ipotecă (implicând executarea ipotecii) se exercită asupra acestora doar odată cu executarea asupra întregului ansamblu grevat cu garanţia.

2. Cu toate acestea,

Citește mai mult

dispoziţia legală stabileşte o situaţie excepţională, în care creditorul îşi însuşeşte produsele bunuluiîn contul creanţei. Aceasta poate semnifica stingerea treptată şi progresivă a creanţei garantate, chiar anterior scadenţei, cu specificarea esenţială că acest drept este recunoscut creditorului numai în limita convenţiei părţilor între care se încheie contractul de ipotecă, debitorul, respectiv, creditorul ipotecii.

3. Desigur, această clauză, pentru a-şi produce efectele în sensul determinat de lege, trebuie să fie expresă (nu este niciodată subînţeleasă după natura ipotecii sau alt element contractual), suficient de precisă încât să stabilească în mod detaliat condiţiile şi proporţia în care urmează a se reduce creanţa garantată în urma exercitării acestui drept.

4. De asemenea, în aplicarea acestei dispoziţii, ne întrebăm dacă domeniul său de aplicare se referă la produsele bunului aşa cum sunt acestea definite de art. 547-550 NCC sau la produsele în sensul înglobat în art. 2392 alin. (2) NCC, spectru în care legiuitorul include şi orice bun care înlocuieşte sau în care trece valoarea bunului ipotecat.

5. Desigur că interpretarea anumitor noţiuni sau termeni trebuie să fie consecventă, situaţie în care s-ar impune să considerăm că produsele bunului au semnificaţia dată de art. 2392 NCC.

6. Pe de altă parte, a concepe însuşirea în contul creanţei a oricărui bun care înlocuieşte sau în care trece valoarea bunului ipotecat semnifică nu doar deposedarea debitorului, pe care ipoteca o exclude fără excepţie şi care o distinge de gaj, dar şi încălcarea altor norme imperative cu care acceptarea acestei posibilităţi ar veni în contradicţie. De aceea, această reglementare, chiar succesivă celei din art. 2392 NCC, se reîntoarce la semnificaţia proprie a termenului de produs al bunului, potrivit art. 547 şi urm. NCC.