Art. 2401 Noul cod civil Plata creanţei grevate de ipotecă Ipoteca mobiliară Ipoteca

Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI: „Art. 85. (2) Din momentul în care debitorul primeşte notificarea, acesta se poate elibera de obligaţie numai prin efectuarea plăţii către cesionar în modul indicat în notificare. (3) Cu toate acestea, dacă debitorul cere ca cesionarul să prezinte dovada cesiunii, iar acesta nu o face în termen de 15 zile de la data cererii, debitorul poate să continue efectuarea plăţilor către cedent. (4) Dovada cesiunii se poate face prin copia certificată de pe contractul de cesiune sau de pe contractul de garanţie ori prin copia de pe înregistrarea

Citește mai mult

cesiunii la arhivă".

1. Comunicarea sau notificarea ipotecii este, aşadar, primul act integrat procedurii de plată. Această modalitate de executare a garanţiei este, evident, condiţionată de neplata la scadenţă a creanţei garantate cu ipoteca asupra creanţei. Totuşi, comunicarea (notificarea) poate să preceadă scadenţei creanţei garantate, cu scopul informării debitorului cedat asupra dreptului şi intenţiei cesionarului titular al ipotecii, iar debitorul poate face plata anterior îndeplinirii scadenţei creanţei garantate. Comunicarea cererii de plată trebuie să fie complinită de dovada ipotecii, în condiţiile alin. (3), sub sancţiunea prevăzută de alin. (2). Legea instituie un termen de 15 zile în favoarea creditorului ipotecar, calculat de la data cererii scrise a debitorului notificat, pentru a complini comunicarea cu dovada ipotecii şi care are funcţia unui termen de decădere.

2. Neîndeplinirea acestei obligaţii justifică refuzul de plată al debitorului cedat şi debitorul va putea face o plată valabilă cedentului constituitor al ipotecii, iar ipoteca va fi stinsă suigeneris. Dacă însă neîndeplinirea obligaţiei creditorului ipotecar nu este urmată de plata creanţei grevate de ipotecă în condiţiile anterior arătate, atunci creditorul nu mai poate cere plata în condiţiile art. 2400-2405 NCC, dar ipoteca sa asupra creanţei îşi menţine totuşi valabilitatea.

3. Dincolo însă de aspectele formale ale notificării sau comunicării ipotecii, cesiunea creanţei în scop de garanţie devine o cesiune de creanţă simplă, condiţionată de neexecutarea raportului juridic garantat şi nu poate fi cerută până la îndeplinirea condiţiei. Cu toate acestea cesionarul, sub condiţie suspensivă, poate primi plata de la debitorul cedat chiar înaintea îndeplinirii condiţiei, însă nu o poate pretinde.

4. Plata se va face de către debitor direct cesionarului, creditor ipotecar asupra creanţei numai în limitele creanţei cesionate .

5. Trebuie subliniat că, în cazul cesiunii creanţei în scop de garanţie, potrivit regulilor stabilite în art. 1582 NCC, cesionarul nu poate avea decât creanţa în forma şi calitatea pe care aceasta o avea şi în patrimoniul cedentului (cu toate accesoriile ei), debitorul cedat beneficiind de toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului.

6. Din modul în care legiuitorul dă expresie acestei modalităţi de executare, este sugerată interpretarea că plata este întotdeauna actul voluntar al debitorului. Cu toate acestea, art. 2400 conţine formularea „creditorul ... cere plată" concepută ca un drept al acestuia care are ataşate toate formele de protecţie, iar art. 2403 prevede că cesionarul -creditor ipotecar - poate acţiona în justiţie pe debitorul cedat, formule care ar admite ideea că cesionarul poate cere plata şi obţine plata, fie ca act voluntar al debitorului cedat, fie silit.

7. Considerăm totuşi că în această modalitate de executare creditorul ipotecar nu poate cerere executarea silită a creanţei cesionate.

8. Trebuie să ne reîntoarcem la ideea că ipoteca unei creanţe, ca orice ipotecă, nu presupune deposedarea constituitorului de bunul afectat garanţiei, adică de titlul de creanţă

care rămâne în mâinile constituitorului ipotecii. Or, fără depunerea titlului la organul de executare şi, mai ales, fără ca titlul de creanţă care constată creanţa ipotecată să aibă forţă executorie, o executare silită nu poate să înceapă.

9. Deci, chiar dacă cererea de plată se asociază în mod direct cu dreptul de a obţine plata voluntar sau silit, interpretarea că în această fază creditorul ipotecar poate cere plata silită nu este compatibilă cu principiile raportului de ipotecă. Aşadar, cererea de plată adresată de creditorul ipotecar debitorului cedat în condiţiile art. 2401 implică în mod necesar o plată voluntară din partea debitorului.

10. în aceste condiţii, ar trebui ca exclusivismul impus prin art. 185 din Legea nr. 71/2011 să fie atenuat şi să se recunoască creditorului ipotecar dreptul de a solicita executarea garanţiei în condiţiile art. 2465 NCC, chiar dacă a exercitat drepturile prevăzute în art. 2400-2405 NCC, dar nu a obţinut, din motive independente de culpa sa, plata.

11. în fine, plata vizează creanţa garantată. Debitorul va putea însă plăti cesionarului său tot ceea ce cuprinde obligaţia sa, oricare ar fi valoarea creanţei garantate. Dacă această valoare este mai mică, beneficiarul ipotecii are obligaţia să remită debitorului său sumele încasate care depăşesc cuantumul capitalului creanţei ipotecate, al dobânzilor şi al cheltuielilor.