Art. 2407 Noul cod civil Urmărirea sumelor neplătite Ipoteca mobiliară Ipoteca

CAPITOLUL III
Ipoteca

SECŢIUNEA a 3-a
Ipoteca mobiliară

Art. 2407

Urmărirea sumelor neplătite

Creditorul ipotecar nu este ţinut el însuşi să recupereze în justiţie sumele neplătite de debitorul creanţei ipotecate. El este însă dator să îl informeze de îndată pe cel care a constituit ipoteca cu privire la orice nereguli la plata sumelor datorate de către debitorul creanţei ipotecate.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2407 Noul cod civil Urmărirea sumelor neplătite Ipoteca mobiliară Ipoteca




isac.violeta 1.03.2014
1. în condiţiile arătate art. 2403 NCC, creditorul ipotecar poate, dar nu este obligat, să îl urmărească pe debitor în justiţie pentru sumele neplătite de către acesta. Reamintim însă că în condiţiile în care creditorul ipotecar a cerut şi primit o plată parţială potrivit dispoziţiilor de mai sus, prin efectul art. 185 din Legea nr. 71/2011, el nu mai poate cere executarea ipotecii în condiţiile art. 2465 NCC, dar ne-am şi exprimat deja opinia în sensul în care această exclusivitate ar trebui nuanţată.

2. Dispoziţia art. 2407 are un oarecare caracter repetitiv în raport cu efectele impuse prin
Citește mai mult art. 2401 şi art. 2403 NCC.

3. Chiar în ipoteza în care creditorul ipotecar acţionează în judecată pe debitorul cedat, el are obligaţia să îl introducă în proces pe constituitor, deci informarea sa este implicită, în această ipoteză, deşi creditorul ipotecar este cel care a pornit acţiunea în justiţie pentru recuperarea sumelor neplătite, datorită specificului dreptului reclamantului care nu este un simplu cesionar (cumpărător pur şi simplu al creanţei), efectele hotărârii judecătoreşti într-o asemenea acţiune se vor produce între debitorul cedat şi constituitorul ipotecii şi nu este de natură să afecteze conţinutul raportului juridic de ipotecă.

4. Desigur, dacă cererea de plată nu este onorată de către debitorul cedat sau dacă datoria este în parte plătită datorită unor excepţii opuse de către debitor, se impune informarea constituitorului pentru conservarea dreptului de ipotecă, cu atât mai mult cu cât excepţiile invocate îşi au izvorul în raportul juridic dintre constituitor şi debitor. Neinformarea exactă sau la timp a debitorului, urmată de diminuarea sau stingerea creanţei ipotecate face ca riscul garanţiei să fie suportat de către creditorul ipotecar dacă constituitorul garanţiei dovedeşte că ar fi avut mijloace eficiente pentru preîntâmpinarea acestor pierderi, deci este eliberat de obligaţia de a răspunde pentru evicţiune.
Răspunde