Art. 2542 Noul cod civil Beneficiul întreruperii prescripţiei Întreruperea prescripţiei extinctive Cursul prescripţiei extinctive
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Cursul prescripţiei extinctive
SECŢIUNEA a 3-a
Întreruperea prescripţiei extinctive
Cursul prescripţiei extinctive
SECŢIUNEA a 3-a
Întreruperea prescripţiei extinctive
Art. 2542
Beneficiul întreruperii prescripţiei
(1) Efectele întreruperii prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(2) Dacă prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii.
| ← Art. 2541 Noul cod civil Efectele întreruperii prescripţiei... | Art. 2543 Noul cod civil Extinderea efectului întreruptiv... → |
|---|
2. Prin excepţie de la relativitatea efectelor întreruperii cursului prescripţiei: a) introducerea unei cereri de chemare în judecată împotriva unui codebitor solidar întrerupe cursul prescripţiei şi faţă de ceilalţi codebitori
Citește mai mult
solidari (...); b) actul de întrerupere a cursului prescripţiei faţă de un creditor solidar profită şi celorlalţi creditori solidari (...) (T. lonaşcu, E.A. Barasch ş.a., op. cit., p. 479).3. Ce se va întâmpla însă în situaţia în care raportul obligaţional va cunoaşte o pluralitate de subiecte şi, în special, o pluralitate de subiecte pasive, respectiv o pluralitate de debitori? Răspunsul este diferit, după cum obligaţia este divizibilă sau indivizibilă. Atunci când obligaţia este divizibilă, în mod firesc, recunoaşterea făcută de către unul dintre debitori nu va produce efecte în privinţa celorlalţi codebitori. Aceasta înseamnă că prescripţia va fi întreruptă doar în privinţa acelei părţi din datorie care a făcut obiect al recunoaşterii, şi a persoanei de la care provine recunoaşterea. Faţă de ceilalţi debitori, prescripţia va curge ca şi cum recunoaşterea nu ar fi fost făcută. în schimb, atunci când obligaţia este indivizibilă,
ori afectată de solidaritate pasivă, s-ar părea, la prima vedere, că recunoaşterea făcută de către unul dintre codebitorii solidari va produce efecte şi faţă de ceilalţi. în realitate însă, după părerea noastră, prescripţia va fi întreruptă doar în privinţa autorului recunoaşterii. Ca atare, după împlinirea termenului de prescripţie, creditorul se va mai putea îndrepta cu o acţiune, pentru plata întregii datorii, doar împotriva autorului recunoaşterii (/. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 672).
4. Atunci când există o pluralitate de creditori ori de debitori, iar obligaţia nu este solidară ori indivizibilă, cererea de chemare în judecată face să înceteze cursul prescripţiei numai în raporturile dintre cel care a făcut-o şi cel împotriva căruia ea a fost făcută, respectiv pentru partea din datorie ce se cuvine reclamantului şi care revine pârâtului. în schimb, atunci când există o solidaritate sau o indivizibilitate activă (între creditori), cererea de chemare în judecată făcută de unul dintre ei întrerupe prescripţia şi în folosul celorlalţi; iar în cazul în care există o solidaritate sau indivizibilitate pasivă (între debitori), cererea făcută împotriva unuia dintre codebitori întrerupe prescripţia contra tuturor debitorilor (Idem, p. 676).
5. întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune produce efecte relative. Astfel, introducerea cererii de chemare în judecată produce efecte numai între părţile litigante, iar nu şi faţă de alţi creditori ori debitori.
6. De asemenea, recunoaşterea făcută de un debitor produce efecte întreruptive numai faţă de acesta. De la regula enunţată trebuie admise totuşi unele excepţii, datorită naturii anumitor raporturi juridice. Aşa este, de pildă, cazul obligaţiilor solidare, împrejurare în care introducerea cererii de chemare în judecată produce efecte întreruptive de prescripţie faţă de toţi debitorii solidari, deşi acţiunea a fost promovată numai împotriva unuia dintre ei (...). Aceeaşi raţiune face ca întreruperea prescripţiei să profite tuturor creditorilor solidari, chiar dacă acţiunea a fost promovată numai de unul dintre ei (...) (/. Leş, op. cit., p. 289-290).
7. întreruperea produce efecte relative, în sensul că efectele întreruperii prescripţiei profită doar celui de la care emană actul întreruptiv (cererea de chemare în judecată, actul de punere în întârziere etc.) şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
8. De asemenea, în cazul recunoaşterii dreptului, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii.
9. Totuşi, în cazul obligaţiilor indivizibile sau solidare, efectele întreruperii prescripţiei se extind, în principiu, şi la ceilalţi cocreditori sau codebitori [art. 1433 alin. (2), art. 1441 alin. (2), art. 1449 NCC] (M. Nicolae, op. cit., p. 1187).
10. Cât priveşte obligaţiile indivizibile, indiferent că ar fi vorba de o indivizibilitate activă sau pasivă, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditori sau debitori produce efecte şi faţă de ceilalţi [art. 1433 alin. (2) NCC).
11. în cazul obligaţiilor solidare, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii solidari profită tuturor creditorilor solidari [art. 1441 alin. (2) NCC], iar întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produce efecte şi faţă de ceilalţi codebitori (art. 1449 alin. (1) NCC]. însă, întreruperea prescripţiei faţă de un moştenitor al debitorului solidar nu produce efecte faţă de ceilalţi codebitori decât pentru partea acelui moştenitor, chiar dacă este vorba despre o creanţă ipotecară [art. 1449 alin. (2) NCC] (6. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 182).