Art. 2581 Noul cod civil Domeniul de aplicare a legii naţionale Persoana juridică Persoane

Art. 2581

Domeniul de aplicare a legii naţionale

Legea statutului organic al persoanei juridice cârmuieşte îndeosebi:

a) capacitatea acesteia;

b) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;

c) drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de asociat;

d) modul de alegere, competenţele şi funcţionarea organelor de conducere ale persoanei juridice;

e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;

f) răspunderea persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi;

g) modificarea actelor constitutive;

h) dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice.

Comentarii despre Art. 2581 Noul cod civil Domeniul de aplicare a legii naţionale Persoana juridică Persoane

isac.violeta 5.03.2014

JURISPRUDENŢĂ

1. Dreptul comunitar nu cuprinde un principiu general de drept conform căruia acţionarii minoritari sunt protejaţi prin obligaţia acţionarului dominant care achiziţionează sau exercită controlul unei societăţi de a oferi acestora posibilitatea de a le cumpăra acţiunile în aceleaşi condiţii precum cele convenite la achiziţionarea unei participaţii care conferă sau consolidează controlul acţionarului dominant [C.J.C.E., Hot. din 15.10.2009, Audiolux SA şi alţii/Groupe Bruxelles Lambert SA (GBL) şi alţii şi Bertelsmann AG şi alţii, C-101/08, JO C 297, 5.12.2009).

2. Articolul 49 TFUE

Citește mai mult

se opune unei reglementări naţionale care, în ceea ce priveşte acordarea unui avantaj fiscal, precum deducerea în favoarea lucrătorilor independenţi, are efecte discriminatorii în privinţa contribuabililor nerezidenţi, chiar dacă aceşti contribuabili pot, referitor la acest avantaj, să opteze pentru regimul aplicabil contribuabililor rezidenţi (C.J.U.E., Hot. din 18.03.2010, F. Gielen/Staatssecretaris van Financien, C-440/08, JO C134, 22.5.2010).

3. în scopul stabilirii locului de prestare a serviciilor, art. 9 alin. (2) lit. (e) şi art. 21 pct. 1 lit. (b) din A şasea Directivă 77/388/CEE, precum şi art. 56 alin. (1) lit. (c) şi art. 196 din Directiva 2006/112/ CE trebuie interpretate în sensul că o persoană care recurge la servicii de consultanţă prestate de o persoană impozabilă într-un alt stat membru şi care exercită atât activităţi economice, cât şi activităţi care nu intră sub incidenţa acestor două directive trebuie considerată persoană impozabilă în scopul aplicării acestor dispoziţii, chiar dacă serviciile menţionate nu sunt utilizate decât pentru aceste din urmă activităţi (Concluziile Av. Gen. Mazak din 17.06.2008, Kol-lektivavtalsstiftelsen TRR Trygghetsrâdet/Skatteverket, C-291/07, Culegere 2008).

4. Faptul că un stat membru decide să recunoască compensarea temporară a pierderilor unui sediu permanent străin la nivelul unui sediu principal al întreprinderii nu înseamnă că această posibilitate trebuie conferită şi filialelor nerezidente ale unei societăţi-mamă rezidente. întrucât sediile permanente situate în alt stat membru şi filialele nerezidente nu se găsesc într-o situaţie comparabilă în ceea ce priveşte repartizarea competenţei de impozitare, statul membru de origine nu este, în consecinţă, obligat să aplice filialelor nerezidente acelaşi regim fiscal pe care îl aplică sediilor permanente străine (C.J.U.E., Hot. din 25.02.2010, X Holding B.V./Staatssecretaris van Financien, C-337/08, JO C100,17.4.2010).

5. Societatea comercială prin sucursală are capacitatea de a sta în justiţie întrucât persoana juridică este socotită cu sediul în România şi în cazul când are pe teritoriul ţării o filială, o sucursală, o agenţie sau o reprezentanţă (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1793/2009).

Răspunde

isac.violeta 5.03.2014

Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992: „Art. 42. Legea statutului organic al persoanei juridice cârmuieşte îndeosebi: a) capacitatea acesteia; b) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat; c) drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de asociat; d) modul de alegere, competenţele şi funcţionarea organelor de conducere ale persoanei juridice; e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii; f) răspunderea persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi; g) modificarea actelor constitutive; h) dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice".

1. Având în

Citește mai mult

vedere structura organizatorică din ce în ce mai complexă a operatorilor economici, este foarte posibil ca o întreprindere să fie compusă din mai multe societăţi şi ca persoana fizică sau persoana juridică răspunzătoare în realitate pentru încălcarea normelor privind înţelegerile să nu fie persoana - sau să nu fie singura persoană - care apare în exterior ca participantă la înţelegere. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte aplicarea normelor de concurenţă, nu este relevantă separarea formală dintre societăţi, care rezultă din personalitatea lor juridică diferită, ci mai degrabă aspectul dacă aceste societăţi au un comportament unitar pe piaţă (Concluziile Av. Gen. Kokott din 23.04.2009, Akzo Nobel NVşi alţii/Comisia Comunităţilor Europene, C-97/08, Culegere 2009).

2. Una dintre caracteristicile comune societăţilor comerciale este reprezentată de principiul răspunderii limitate la patrimoniul său, a unei societăţi de capitaluri, în privinţa datoriilor sale. Calitatea de debitor a unei societăţi de capitaluri şi faptul că aceasta răspunde astfel de datoriile pe care le are la creditori rezultă din capacitatea juridică care i-a fost recunoscută în limita dreptului intern. Această capacitate juridică autonomă a societăţii are ca efect faptul că obligaţiile asumate în numele societăţii nu sunt, în acelaşi timp, datorii ale acţionarilor. Această limitare a patrimoniului persoanelor juridice are drept corolar

capitalul social pe care societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată trebuie să îl deţină în momentul constituirii, la subscrierea şi la păstrarea căruia legislaţia trebuie să vegheze cu stricteţe, din motive care ţin de protecţia creditorilor. în ciuda separaţiei care există în societăţile de capitaluri între patrimoniul societăţii şi cel al acţionarilor, legislaţia şi jurisprudenţa statelor membre admit în mod excepţional că acţionarii răspund personal pentru datoriile societăţii în împrejurări deosebite (Concluziile Av. Gen. Trstenjak din 02.06.2010, Idryma Typou A.E./Ypourgos Typou kai Meson Mazikis Enimerosis, C-81/09, Culegere 2010).

3. în ceea ce priveşte valabilitatea constituirii, nulitatea sau dizolvarea societăţilor ori a altor persoane juridice, ori asociaţii de persoane fizice sau juridice care au sediul pe teritoriul unui stat obligat prin convenţie sau valabilitatea deciziilor organelor acestora, instanţele din statul obligat prin convenţie au competenţă judiciară exclusivă indiferent de sediu. Pentru determinarea sediului, instanţa aplică normele sale de drept internaţional privat (art. 22 din Convenţia privind competenţa judiciara, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilâ şi comercialâ, Anexă la Decizia 2009/430/CE a Consiliului din 27.11.2008 privind încheierea Convenţiei privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială).

Răspunde