Art. 2579 Noul cod civil Ocrotirea terţilor Persoana fizică Persoane

CAPITOLUL I
Persoane

SECŢIUNEA 1
Persoana fizică

Art. 2579

Ocrotirea terţilor

(1) Persoana care, potrivit legii naţionale, este lipsită de capacitate sau are capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate să opună această cauză de nevaliditate celui care, de bună-credinţă la momentul încheierii actului şi conform legii locului unde actul a fost încheiat, a considerat-o ca fiind deplin capabilă. Această regulă nu se aplică actelor juridice referitoare la familie, moştenire şi la drepturi reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii actului.

(2) De asemenea, lipsa calităţii de reprezentant, stabilită potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opusă terţului care cu bună-credinţă s-a încrezut în această calitate, potrivit legii locului unde actul a fost întocmit, dacă actul a fost încheiat între prezenţi şi pe teritoriul aceluiaşi stat.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2579 Noul cod civil Ocrotirea terţilor Persoana fizică Persoane




isac.violeta 5.03.2014
Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992: „Art. 17. (1) Persoana care, potrivit legii naţionale sau legii domiciliului său, este lipsită de capacitate sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, nu poate să opună această cauză de nevaliditate celui care l-a socotit, cu bună-credinţă, ca fiind deplin capabil în conformitate cu legea locului unde actul a fost întocmit. (2) Această regulă nu se aplică actelor juridice referitoare la familie, moştenire şi transmiterea imobilelor".

1. Prin teoria interesului naţional, o persoană incapabilă potrivit legii sale naţionale poate încheia valabil acte
Citește mai mult juridice într-o altă ţară. Aplicarea acestei teorii presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: persoana să fie incapabilă potrivit legii sale naţionale, dar capabilă după legea teritoriului; actul juridic să fie încheiat în ţara forului; partea contractantă locală să încheie un act obişnuit şi curent al profesiei sale şi să fie de bună-credinţă; anularea actului să atragă în mod nejustificat un prejudiciu pentru contractul local (T.R. Popescu, Drept internaţional privat...).

2. Numai măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele terţilor, modificând în mod distinct situaţia juridică a acestora, constituie acte susceptibile să facă obiectul unei acţiuni în anulare. Pentru a stabili dacă măsura a cărei anulare este solicitată poate face obiectul unei acţiuni în anulare, este necesar să se identifice natura acesteia, forma în care a fost luată această măsură fiind în principiu nerelevantă în această privinţă. Astfel, numai actul prin care autorul acestuia ia poziţie în mod inechivoc şi definitiv, într-o formă care permite să se identifice natura acestuia, constituie o decizie susceptibilă să facă obiectul unei acţiuni în anulare, cu condiţia însă ca respectiva decizie să nu constituie confirmarea unui act anterior. în schimb, o manifestare de opinie în scris sau o simplă declaraţie de intenţie nu poate constitui o decizie de natură să facă obiectul unei acţiuni în anulare, din moment ce nu este susceptibilă să producă efecte juridice sau nu urmăreşte să producă astfel de efecte (Ordonanţa din 12.02.2010, Comisia/CdT, T-456/07, JO C 100, 17.4.2010).

3. JURISPRUDENŢĂ. Schimbarea societăţii principale (liderul) din asociaţia în participaţiune trebuie înţeleasă ca o subrogaţie cu toate consecinţele referitoare la preluarea drepturilor şi obligaţiilor care decurg din raporturile juridice la care a participat liderul iniţial (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2902/2009).

4. JURISPRUDENȚĂ. Prima directivă 68/151/CEE a Consiliului din 09.03.1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanţiilor impuse societăţilor în statele membre, în înţelesul art. 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naţionale potrivit căreia amenzile pentru cazurile de încălcare a legislaţiei şi a normelor deontologice care reglementează funcţionarea posturilor de televiziune sunt aplicate în mod indivizibil şi solidar nu numai societăţii titulare a autorizaţiei de înfiinţare şi de exploatare a postului de televiziune, ci şi tuturor acţionarilor care deţin mai mult de 2,5% din acţiuni. Articolele 49 TFUE şi 63 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei astfel de reglementări naţionale (C.J.C.E., Hot. din 21.10.2010, Idryma Typou A.E./Ypourgos Typou kai Meson Mazikis Enimerosis, C-81/09, JO C 346,18.12.2010).
Răspunde
irina.bianca 12.01.2013
Raportul cu prevederea anterioară: se reiau şi se completează prevederile art. 17 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu completările ulterioare.

Text de lege incident:

În materia obligaţiilor contractuale se vor aplica dispoziţiile art. 13 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008, şi anume:

„Incapacitatea. În cazul unui contract încheiat între persoane aflate în aceeaşi ţară, persoana fizică care ar avea capacitate juridică, conform legii acelei ţări, poate invoca incapacitatea sa rezultând din legea altei ţări numai în cazul în care, la data
Citește mai mult încheierii contrac tului, cealaltă parte contractantă avea cunoştinţă de respectiva incapacitate sau nu o cunoştea ca urmare a neglijenţei sale.”
Răspunde