Art. 2577 Noul cod civil Drepturile inerente fiinţei umane Persoana fizică Persoane

Legislaţie conexă:
► art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (J. Of. nr. C 83/47 din 30.3.2010);
► art. 20 şi art. 148 din Constituţie;
► art. 61 NCC.

1. Dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia universală a drepturilor omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în

Citește mai mult

care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile [art. 4 NCC, art. 20 şi art. 148 din Constituţie].

2. Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt cele proclamate de Convenţia europeană a drepturilor omului, drepturile recunoscute prin Protocoalele adiţionale la Convenţie, drepturile fundamentale recunoscute prin Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, cât şi drepturile fundamentale recunoscute prin Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, drepturi care rezultă în principal din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia europeană a drepturilor omului, din Cartele sociale adoptate de Uniune şi de Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. în acest context, carta va fi interpretată de către instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre acordând atenţia cuvenită explicaţiilor redactate sub autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat carta şi actualizate sub răspunderea prezidiului Convenţiei europene (D.-A. Rohnean, Dreptul Uniunii Europene...). Aceste instrumente internaţionale conţinând drepturi fundamentale ale omului au efecte constrângătoare pentru statele contractante, sunt prevăzute cu mecanisme jurisdicţionale eficiente de asigurare a angajamentului statelor, cu respectarea principiului preeminenţei acestora, în sensul respectării drepturilor enunţate în cuprinsul lor, obligaţie ce se impune atât indivizilor, cât şi statului şi oricăror autorităţi publice, cu realizarea unui just echilibru între interesele generale ale comunităţii şi imperativele asigurării protecţiei drepturilor fundamentale ale individului în mod efectiv (C. Bîrsan, Convenţia europeană...).

3. Potrivit art. 6 TUE, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor. Drepturile şi libertăţile şi principiile prevăzute în Cartă se interpretează în conformitate cu dispoziţiile generale din Titlul VII al Cartei, privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor menţionate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii. în acest context trebuie interpretate de către instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre drepturile fundamentale recunoscute prin Cartă; beneficiul acestor drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi, precum şi faţă de comunitatea umană în general. în măsura în care Carta recunoaşte drepturi fundamentale, aşa cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradiţiile menţionate. Drepturile recunoscute prin Cartă care fac şi obiectul unor dispoziţii prevăzute de tratate se exercită în condiţiile şi cu respectarea limitelor stabilite de acestea. în măsura în care Carta conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată. Aceasta nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă. Dispoziţiile Cartei pot fi puse în aplicare prin acte legislative şi de punere în aplicare adoptate de instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi prin acte ale statelor membre, în cazurile în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, în exercitarea competenţelor lor. Invocarea lor în faţa instanţei judecătoreşti se admite numai în scopul interpretării şi controlului legalităţii unor astfel de acte (D.-A. Rohnean, Dreptul Uniunii Europene...).

4. Obligaţia de a respecta drepturile omului este prevăzută în art. 1 din Convenţia europeană, prin care se instituie o răspundere internaţională a statelor contractante cu privire la obligaţia de a respecta drepturile conţinute în Convenţie, răspundere ce poate fi angajată în cazul constatării de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei încălcări (C. Bîrsan, Convenţia europeană...).

5. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că principiile generale de drept CE includ protecţia drepturilor fundamentale care fac parte din tradiţiile comune ale statelor membre şi sunt cuprinse în tratatele internaţionale privind drepturile omului la care acestea au colaborat şi pe care le-au consemnat. Cauza Staudera introdus ideea principiilor generale de drept comunitar, care includ protecţia drepturilor fundamentale ale omului, iar noua abordare a fost confirmată şi dezvoltată în cauza Internationale Handelsgesellschaft (P. Craig, G. de Burca, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină, serie coordonată de B. Andreşan-Grigoriu şi T. Ştefan, ed. a IV-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009).

6. Pentru a preîntâmpina lezarea drepturilor fundamentale ale omului. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că drepturile fundamentale au rang de principiu în dreptul comunitar, stabilind că nivelul drepturilor fundamentale trebuie determinat printr-o comparare calitativă a tuturor prevederilor constituţionale cuprinse în constituţiile statelor membre şi în

Convenţia europeană (I.E. Rusu, G. Gornig, Dreptul Uniunii Europene, ed. a lll-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009).

7. Caracterul de ordine publică al drepturilor fundamentale este consolidat în sistemul de drept al Uniunii Europene de garanţia politică prevăzută de tratate (B. Selejan-Guţan, Spaţiul European al drepturilor Omului. Reforme. Practici. Provocări, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008).

8. JURISPRUDENŢĂ. Drepturile fundamentale sunt parte integrantă a principiilor generale de drept a căror respectare este asigurată de către instanţa comunitară. în acest scop. Curtea şi Tribunalul se inspiră din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, precum şi din indicaţiile oferite de instrumentele internaţionale privind protecţia drepturilor omului la care statele membre au colaborat sau au aderat. în acest sens, Convenţia europeană are o semnificaţie. Rezultă, de asemenea, din jurisprudenţă că respectarea drepturilor omului constituie o condiţie a legalităţii actelor comunitare (Avizul Curţii din 28.03.1996, 2/94, pct. 34) şi că nu pot fi admise în Comunitate măsuri incompatibile cu respectarea acestora (C.J.C.E., Hot. din 12.06.2003, Eugen Schmidberger, Internationale Transporte und Planzuge/Republik Osterreich, C-l 12/00, Culegere 2003).

9. JURISPRUDENŢĂ. Respectarea drepturilor fundamentale este asigurată de Curte în măsura în care nu pot fi invocate motive de interes general pentru a justifica o măsură naţională care este de natură să constituie un obstacol în calea exercitării liberei circulaţii a persoanelor decât dacă măsura respectivă ţine seama de asemenea drepturi, în special de dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, astfel cum este prevăzut de art. 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi de art. 8 din Convenţia europeană (C.J.U.E., Hot. din 23.11.2010, C-145/09, Land Baden-Wurttemberg/Panagiotis Tsakouridis, JO C 30, 29.1.2011).

10. JURISPRUDENŢĂ. Dintr-o jurisprudenţă constantă rezultă că drepturile fundamentale nu constituie prerogative absolute, ci pot să cuprindă restricţii, cu condiţia ca acestea să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de măsura în cauză şi să nu implice, din perspectiva scopului urmărit, o intervenţie disproporţionată şi intolerabilă care ar aduce atingere însuşi conţinutului drepturilor astfel garantate [C.J.C.E., Hot. din 18.03.2010, Rosalba Alassini (C-317/08) şi Filomena Califano/ Wind SpA (C-318/08) şi Lucia Anna Giorgia lacono/Telecom Italia SpA (C-319/08) şi Multiservice Srl/Telecom Italia SpA (C-320/08), cauzele conexate C-317/08, C-318/08, C-319/08, C-320/08, JO C134, 22.5.2010J.