Art. 2580 Noul cod civil Legea aplicabilă statutului organic Persoana juridică Persoane
Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Persoane
SECŢIUNEA a 2-a
Persoana juridică
Persoane
SECŢIUNEA a 2-a
Persoana juridică
Art. 2580
Legea aplicabilă statutului organic
(1) Statutul organic al persoanei juridice este cârmuit de legea sa naţională.
(2) Statutul organic al sucursalei înfiinţate de către persoana juridică într-o altă ţară este supus legii naţionale a acesteia.
(3) Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabilă persoanei juridice care a înfiinţat-o.
← Art. 2579 Noul cod civil Ocrotirea terţilor Persoana fizică... | Art. 2581 Noul cod civil Domeniul de aplicare a legii naţionale... → |
---|
1. O asociaţie fără scop lucrativ care, pe lângă faptul de a avea un drept exclusiv de codecizie în cadrul procedurii administrative de autorizare a organizării competiţiilor de motociclete, organizează ea însăşi astfel de competiţii şi încheie în acest context contracte de sponsorizare, de publicitate, precum şi de asigurare, este o întreprindere în sensul art. 82 CE şi 86 CE. Revine instanţei naţionale să aprecieze, cu respectarea jurisprudenţei Curţii cu privire la art. 82 CE, dacă asociaţia respectivă deţine o poziţie dominantă şi dacă o folosire abuzivă a acestei poziţii
Citește mai mult
este susceptibilă să afecteze sensibil comerţul dintre statele membre. Articolele 82 CE şi 86 CE se opun unei norme cum este cea prevăzută la art. 49 din Codul rutier elen, în măsura în care aceasta conferă unei asociaţii fără scop lucrativ care organizează şi comercializează ea însăşi curse de motociclete dreptul de codecizie cu privire la cererile de autorizare administrativă prezentate în vederea organizării acestor competiţii, fără a stabili limite, obligaţii şi un control în exercitarea acestui drept (Concluziile Av. Gen. Kokott din 06.03.2008, Motosykletistiki Omospondia Ellados NPID (MOTOE)/Elliniko Dimosio, C-49/07, Culegere 2008).2. Articolul 8a din Directiva 80/987/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/ CE, trebuie interpretat în sensul că, pentru a se considera că o întreprindere stabilită într-un stat membru desfăşoară activităţi pe teritoriul unui alt stat membru, nu este necesar ca aceasta să dispună de o sucursală sau de un sediu permanent în acest alt stat. Cu toate acestea, este necesar ca această întreprindere să aibă în acest din urmă stat o prezenţă economică stabilă, caracterizată prin existenţa unor mijloace umane care să îî permită realizarea de activităţi în acest alt stat. în cazul unei întreprinderi de transport stabilite într-un stat membru, simpla circumstanţă că un lucrător angajat de aceasta în statul membru respectiv efectuează livrări de mărfuri între acest din urmă stat membru şi un alt stat membru nu poate permite să se constate că întreprinderea respectivă are o prezenţă economică stabilă într-un alt stat membru (C.J.C.E., Hot. din 16.10.2008, Svenska staten genom/Tillsynsmyndigheten i Konkurser/Anders Holmqvist, C-310/07, JOC313, 6.12.2008).
3. Articolul 22 pct. 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că, în temeiul acestei dispoziţii, o acţiune în cadrul căreia o parte invocă faptul că printr-o decizie adoptată de organul unei societăţi i-au fost încălcate drepturile pe care această parte pretinde că le are în temeiul statutelor acestei societăţi, nu priveşte validitatea deciziilor organelor unei societăţi (C.J.C.E., Hot. din 02.10.2008, /South Eastern Health Board şi Cheryl Doherty/North Western Health Board, C-372/07, JOC301, 22.11.2008).
4. Articolul 5 pct. 5 din Convenţia de la Bruxelles/art. 5. pct. 5 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că se aplică în cazul în care o persoană juridică stabilită pe teritoriul unui stat contractant, deşi nu deţine o sucursală, o agenţie sau o altă unitate lipsită de autonomie pe teritoriul unui alt stat contractant, exercită totuşi activităţi pe teritoriul acestui stat prin intermediul unei societăţi independente purtând acelaşi nume şi având aceeaşi conducere, care acţionează şi încheie afaceri în numele său şi de care se slujeşte ca de o prelungire a sa (C.J.C.E., Hot. din 09.12.1987, SAR Schotte GmbH/Parfums Rothschild SARL, C-218/86, Culegere 1987, p. 04905, în Ş.-AI. Stânescu, Cooperarea judiciarâ...).
5. Sintagma „contestaţie privind exploatarea unei sucursale agenţii sau a unei alte unităţi" avută în vedere de art. 5 pct. 5 din Convenţia de la Bruxelles/art. 5. pct. 5 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 nu presupune ca angajamentele litigioase asumate de o sucursală, în numele societăţii mamă, să fie executate în statul contractant unde sucursala îşi are sediul (C.J.C.E., Hot. din 06.04.1995, Lloyd's Register of Shipping/Societe Campenon Bernard, C-439/93, Culegere 1995, în Ş.-AI. Stânescu, Cooperarea judiciarâ...).
6. Noţiunea de sucursală, agenţie sau orice altă unitate implică un centru de operaţiuni care se manifestă de o manieră durabilă în exterior ca o prelungire a societăţii-mamă, înzestrată cu o conducere şi dotată din punct de vedere material pentru a putea negocia afaceri cu terţii, astfel încât aceştia, cunoscând că un raport juridic se va stabili cu societatea-mamă al cărei sediu se află în străinătate, nu sunt ţinuţi să se adreseze direct acesteia şi pot încheia afaceri direct cu centrul de operaţiuni care constituie prelungirea respectivei societăţi. Noţiunea de „exploatare" include litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractuale sau extracontractuale referitoare la administrarea propriu-zisă a agenţiei, a sucursalei sau altei unităţi, precum cele referitoare la închirierea imobilelor unde aceste entităţi îşi au sediul sau la angajarea personalului în cadrul acestora; litigiile referitoare la obligaţiile asumate de centrul de operaţiuni descris mai sus în numele societăţii-mamă şi care trebuie executate în statul contractant unde respectivul centru de operaţiuni este situat, precum şi litigiile referitoare la obligaţiile extracontractuale care şi-ar avea originea în activităţile pe care sucursala, agenţia sau orice altă unitate, în sensul precizat anterior, şi-a asumat-o în locul unde este situată, pe seama societăţii-mamă (C.J.C.E., Hot. din 22.11.1978, Soma fer SA/Saar-Ferngas AG, C-33/78, Culegere 1978, în Ş.-AI. Stânescu, Cooperarea judiciarâ...).
7. Articolele 43 CE şi 48 CE trebuie interpretate în sensul că se opun legislaţiei unui stat membru care scuteşte de taxa reţinută la sursă dividendele distribuite de o filială rezidentă a acestui stat unei societăţi pe acţiuni stabilite în acelaşi stat, dar care supune acestei taxe reţinute la sursă dividendele similare plătite unei societăţi-mamă de tipul unei societăţi de investiţii cu capital variabil (SICAV) rezidente a unui alt stat membru, care are o formă juridică necunoscută în dreptul primului stat şi care nu figurează în lista societăţilor prevăzute la art. 2 lit. (a) din Directiva 90/435/ CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/123/CE, şi care este scutită de impozitul pe venit în temeiul legislaţiei celuilalt stat membru (C.J.C.E., Hot. din 18.06.2009procedură iniţiată de Aberdeen Property Fininvest Alpha Oy, C-303/07, JO C180,1.8.2009).
Legislaţie conexă: art. 1 alin. (2) lit. e) din Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă
Citește mai mult
obligaţiilor contractuale (România a aderat la Convenţie la 15.01.2008 prin Decizia Consiliului nr. 2007/856/CE din 08.11.2007, publicată în JO nr. L 347 din 29.12.2007, p. 1-36).1. Persoana juridică este un subiect de drept distinct de persoanele fizice care, în cazul persoanelor juridice constituite prin act juridic de asociere, au înfiinţat-o. Elementele constitutive ale personalităţii juridice sunt: organizarea de sine stătătoare, patrimoniul propriu şi un scop determinat.
2. Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, din 19.06.1980, nu se aplică chestiunilor reglementate de dreptul societăţilor şi al altor persoane juridice, înregistrate sau nu, cum sunt constituirea, prin înregistrare sau în alt mod, capacitatea juridică, funcţionarea internă şi dizolvarea societăţilor şi a altor persoane juridice, înregistrate sau nu, precum şi răspunderea personală juridică a administratorilor sau a membrilor acestora pentru obligaţiile societăţii sau ale persoanei juridice [art. 1 alin. (2) lit. e) din Convenţia privind legea aplicabilă obligaţiilor contractualeJ.
3. Prin filială a unei persoane juridice se înţelege o persoană juridică care este controlată efectiv de o altă persoană juridică. Prin sucursală a unei persoane juridice se înţelege un sediu de activitate fără personalitate juridică, care are aparenţa permanenţei, cum ar fi extinderea unei societăţi-mamă, care are o conducere proprie şi este dotat material pentru a negocia afaceri cu terţi, astfel încât aceştia din urmă, deşi ştiu că va exista, în cazul în care este necesar, o legătură juridică cu societatea-mamă, al cărei sediu social este în străinătate, nu trebuie să trateze direct cu această societate-mamă, dar poate efectua tranzacţii comerciale la sediul care constituie extinderea societăţii-mamă [Decizia 2007/61 Î/CE a Consiliului din 23.07.2007 privind semnarea şi aplicarea cu titlu provizoriu a unui al doilea protocol adiţional la Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Chile, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României Io Uniunea Europeană, Anexa III, Partea A, Lista Comunităţii, Notă Introductivă, pct. 3].