Art. 2625 Noul cod civil Legea aplicabilă dreptului de proprietate industrială Bunurile incorporale Bunurile
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Bunurile
SECŢIUNEA a 5-a
Bunurile incorporale
Bunurile
SECŢIUNEA a 5-a
Bunurile incorporale
Art. 2625
Legea aplicabilă dreptului de proprietate industrială
Naşterea, conţinutul şi stingerea dreptului de proprietate industrială sunt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit ori de înregistrare.
| ← Art. 2624 Noul cod civil Legea aplicabilă operelor de creaţie... | Art. 2626 Noul cod civil Legea aplicabilă Formele de... → |
|---|
1. Articolul 13 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 şi art. 7 alin. (1) din Prima Directivă 89/104/CEE, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind Spaţiul Economic European din 02.05.1992, trebuie interpretate în sensul că epuizarea drepturilor conferite de marcă are loc
numai dacă, potrivit aprecierii care revine instanţei de trimitere, se poate concluziona că există un consimţământ expres sau implicit al titularului acesteia în vederea introducerii pe piaţă în Comunitatea Europeană, respectiv în Spaţiul Economic European a produselor în legătură cu care se invocă
Citește mai mult
epuizarea menţionată. în împrejurări precum cele ale cauzei principale, în care livrarea „testerelor de parfum" intermediarilor legaţi printr-un contract de titularul mărcii pentru a da posibilitatea clienţilor acestora să le încerce conţinutul are loc fără transferul proprietăţii şi cu interzicerea vânzării, în care titularul mărcii poate în orice moment să retragă această marfă şi în care prezentarea acesteia se deosebeşte în mod evident de cea a flacoanelor de parfum care sunt puse în mod obişnuit la dispoziţia intermediarilor menţionaţi de titularul mărcii, faptul că aceste testere sunt flacoane de parfum pe care există menţiunile „test" şi „vânzarea interzisă" se opune recunoaşterii implicite a existenţei unui consimţământ al titularului mărcii în vederea introducerii lor pe piaţă, în lipsa oricărui element probant în sens contrar, fapt a cărui apreciere revine instanţei de trimitere [C.J.U.E., Hot. din 03.06.2010, Coty Prestige Lancaster Group GmbH/ Simex Trading AG, C-127/09, JO C 209, 31.07.2010].2. Articolul 17 din Directiva 98/71/CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care exclude de la protecţia prin dreptul de autor acordată de acest stat membru desenele sau modelele industriale care au făcut obiectul înregistrării pentru sau într-un stat membru şi care au intrat în domeniul public anterior datei de intrare în vigoare a acestei reglementări, deşi acestea îndeplineau toate condiţiile necesare pentru a beneficia de o astfel de protecţie. Articolul 17 din Directiva 98/71 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care exclude, fie pentru o perioadă importantă de 10 ani, fie în totalitate, de la protecţia prin dreptul de autor desenele sau modelele industriale care, deşi îndeplineau toate condiţiile necesare pentru a beneficia de această protecţie, au intrat în domeniul public anterior datei de intrare în vigoare a acestei reglementări, în privinţa oricărui terţ care a fabricat şi a comercializat pe teritoriul naţional produse realizate după aceste desene şi modele industriale, indiferent de data la care aceste acte au fost efectuate [C.J.U.E., Hot. din 27.01.2011, Flos SpA/Semeraro Caso e Famiglia SpA, C-168/09, JOC 80,12.03.2011].
3. Articolul 3a alin. (1) lit. (a) din Directiva 84/450/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55, trebuie interpretat în sensul că o reclamă precum cea în cauză în acţiunea principală poate prezenta caracter înşelător în special: dacă se constată, având în vedere toate împrejurările relevante ale speţei, în special informaţiile sau omisiunile care însoţesc această publicitate, că decizia de cumpărare ce aparţine unui număr semnificativ de consumatori cărora li se adresează poate fi luată cu convingerea eronată că selecţia de produse realizată de persoana care publică reclama este reprezentativă pentru nivelul general al preţurilor acesteia din urmă în raport cu cel practicat de concurentul său şi că, prin urmare, respectivii consumatori vor realiza economii de valoarea celor invocate în reclamă dacă îşi efectuează regulat achiziţiile de bunuri de consum curent de la persoana care a publicat reclama mai degrabă decât de la respectivul concurent sau chiar cu convingerea eronată că toate produsele persoanei care publică reclama sunt mai ieftine decât cele ale concurentului său ori dacă se constată că, în vederea realizării unei comparaţii numai din perspectiva preţului, au fost selectate produse alimentare care prezintă în realitate diferenţe de natură să influenţeze în mod sensibil alegerea consumatorului mediu, fără ca aceste diferenţe să reiasă din publicitatea avută în vedere (C.J.U.E., Hot. din 18.11.2010, Lidl SNC/ Vierzon Distribution SA, C-159/09, JO C13,15.01.2011).
4. Articolul 14 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 nu se aplică desenului sau modelului industrial comunitar realizat pe baza unei comenzi. Articolul 14 alin. (1) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că dreptul asupra unui desen sau model industrial comunitar aparţine autorului, cu excepţia cazului în care a fost transferat succesorului său în drepturi prin intermediul unui contract (C.J.C.E., Hot. din 02.07.2009, Fundacion Espaholo para la Innovacion de la Artesania (FEIA)/Cul de Sac Espacio Creativo SL, Acierta Product & Position SA, C-32/08, JOC205, 29.08.2009).
5. Directiva 2005/29/CE („Directiva privind practicile comerciale neloiale") trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naţionale care, în afara anumitor excepţii şi fără a ţine seama de împrejurările specifice din cazul respectiv, interzice orice ofertă comună pe care un vânzător o face unui consumator [C.J.C.E., Hot. din 23.04.2009, VTB-VAB NV/Total Belgium NV (C-261/07) şi Galatea BVBA/Sanoma Magazines Belgium NV (C-299/07), cauzele conexate C-261/07 şi C-299/07, JO C141, 20.06.2009).
6. Articolul 1 lit. (b) din Regulamentul (CEE) nr. 1768/92, în versiunea rezultată din Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care brevetul de bază protejează un al doilea uz medical al unui principiu activ, acest uz nu se include în definiţia produsului (C.J.C.E., Ordonanţa Yissum Research and Development Company ofthe Hebrew University ofJerusalem/Comptroller-General ofPatents, C-202/05, Culegere 2007).
7. Articolul 5 alin. (1) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21.12.1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci, astfel cum a fost modificată prin Acordul privind Spaţiul Economic European din 02.05.1992, trebuie interpretat în sensul că titularul unei mărci este îndreptăţit să interzică unei persoane care publică un anunţ ca, plecând de la un cuvânt-cheie identic sau similar cu marca menţionată pe care această persoană l-a selecţionat fără consimţământul titularului respectiv în cadrul unui serviciu de referenţiere pe internet, să facă publicitate pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată, atunci când publicitatea în cauză nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului de internet mediu să îşi dea seama dacă produsele sau serviciile vizate în anunţ provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legată din punct de vedere economic de acesta sau dacă, dimpotrivă, provin de la un terţ [C.J.U.E., Hot. din 08.07.2010, Portakabin Ltd., Portakabin B.V./Primakabin B.V., C-558/08, JOC234, 28.08.2010).
8. Articolul 5 alin. (1) şi (2) din Prima Directivă 89/104/CEE şi art. 3a alin. (1) din Directiva 84/450/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55/CE, trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci înregistrate nu este îndreptăţit să interzică utilizarea de către un terţ a unui semn identic sau similar cu marca sa într-o publicitate comparativă care îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi permisă, prevăzute la art. 3a alin. (1) menţionat. Cu toate acestea, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. (b) din Directiva 89/104 pentru a se interzice utilizarea unui semn identic sau similar cu o marcă înregistrată, publicitatea comparativă în cadrul căreia este utilizat acest semn nu îndeplineşte condiţia pentru a fi permisă, prevăzută la art. 3a alin. (1) lit. (d) din Directiva 84/450, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55 [C.J.C.E., Hot. din 12.06.2008, 02 Holdings Limited şi 02 (UK) Limited/Hutchison 3G UK Limited, C-533/06, JO C 209, 15.08.2008).
9. Articolul 14 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 nu se aplică desenului sau modelului industrial comunitar realizat pe baza unei comenzi. Articolul 14 alin. (1) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că dreptul asupra unui desen sau model industrial comunitar aparţine autorului, cu excepţia cazului în care a fost transferat succesorului său în drepturi prin intermediul unui contract. Pentru toate aspectele care nu intră în domeniul de aplicare a regulamentului menţionat, instanţa competentă în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare aplică dreptul său intern, inclusiv dreptul internaţional privat [C.J.C.E., Hot. din 02.07.2009, Fundacion Espahola para la Innovacion de la Artesania (FEIA)/Cul de Sac Espacio Creativo SL, Acierta Product & Position SA, C-32/08, JO C 205, 29.08.2009).
10. Protecţia extinsă acordată mărcii anterioare de art. 8 alin. (5) din Regulamentul nr. 40/94 presupune întrunirea mai multor condiţii. în primul rând, marca anterioară, pretins renumită, trebuie să fi fost înregistrată. în al doilea rând, aceasta din urmă şi cea a cărei înregistrare se solicită trebuie să fie identice sau similare. în al treilea rând, trebuie să aibă un renume în cadrul Comunităţii, în cazul unei mărci comunitare anterioare, sau în cadrul respectivului stat membru, în cazul unei mărci naţionale anterioare. în al patrulea rând, utilizarea mărcii a cărei înregistrare se solicită trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii: i) să genereze un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau ii) să aducă un prejudiciu caracterului distinctiv sau renumelui mărcii anterioare. în sfârşit, această utilizare a mărcii a cărei înregistrare se solicită să fie fără un motiv întemeiat (T.P.I., Hot. din 06.07.2007, Aktieselskabet of 21. november 2001/0ficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne, T-477/04, Culegere 2007).
11. Articolul 21 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 874/2004 trebuie interpretat în sensul că reaua-credinţă poate fi demonstrată prin alte împrejurări decât cele enumerate la pct. (a)-(e) ale acestei dispoziţii. Pentru a aprecia dacă există un comportament de rea-credinţă, în sensul art. 21 alin. (1) lit. (b) din Regulamentul nr. 874/2004 coroborat cu alin. (3) al aceluiaşi articol, instanţa naţională trebuie să ia în considerare toţi factorii pertinenţi specifici speţei, în special condiţiile în care a fost obţinută înregistrarea mărcii şi cele în care a fost înregistrat numele de domeniu de nivel superior „.eu". în ceea ce priveşte condiţiile în care a fost obţinută înregistrarea mărcii, instanţa naţională trebuie să ia în considerare în special: intenţia de a nu utiliza marca pe piaţa pentru care a fost solicitată protecţia; modul de prezentare a mărcii; înregistrarea unui număr mare de alte mărci care corespund unor denumiri generice şi înregistrarea mărcii cu puţin timp înainte de începerea înregistrării pe etape a numelor de domeniu de nivel superior „.eu". în ceea ce priveşte condiţiile în care a fost înregistrat numele de domeniu de nivel superior „.eu", instanţa naţională trebuie să ia în considerare în special: utilizarea abuzivă a caracterelor speciale sau a semnelor de punctuaţie, în sensul art. 11 din Regulamentul nr. 874/2004, în scopul aplicării regulilor de transcriere prevăzute la acest articol; înregistrarea în cursul primei părţi a înregistrării pe etape prevăzute de acest regulament în temeiul unei mărci dobândite în împrejurări precum cele din acţiunea principală şi introducerea unui număr mare de cereri de înregistrare de nume de domeniu care corespund unor denumiri generice [C.J.U.E., Hot. din 03.06.2010, Internetportal und Marketing GmbH/Richard Schlicht, C-S69/08, JO C 209, 31.07.2010).
12. Articolul 9 alin. (1) lit. (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20.12.1993 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că, pentru a beneficia de protecţia prevăzută de această dispoziţie, o marcă comunitară trebuie să fie cunoscută de o parte semnificativă a publicului vizat de produsele sau de serviciile acoperite de ea, într-o parte substanţială a teritoriului Comunităţii Europene, şi că, având în vedere circumstanţele cauzei principale, se poate considera că teritoriul statului membru în cauză constituie o parte substanţială a teritoriului Comunităţii (C.J.C.E., Hot. din 06.10.2009, PAGO International GmbH/Tirolmilch registrierte Genossenschaft mbH, C-301/07, JOC24, 30.01.2010).
13. Articolul 5 alin. (2) din Prima Directivă 89/104/CEE trebuie interpretat în sensul că existenţa unui profit obţinut în mod neloial din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii, potrivit acestei dispoziţii, nu presupune nici existenţa unui risc de confuzie, nici existenţa riscului unei atingeri aduse caracterului distinctiv sau renumelui mărcii sau, în general, titularului acesteia. Profitul care rezultă din utilizarea de către un terţ a unui semn similar unei mărci de renume este obţinut de terţ în mod neloial din respectivul caracter distinctiv sau din respectivul renume al mărcii atunci când acesta încearcă prin utilizarea menţionată să se situeze în contextul imaginii mărcii de renume pentru a beneficia de puterea sa de atracţie, de reputaţia şi de prestigiul acesteia din urmă şi să exploateze, fără o compensaţie financiară, efortul comercial al titularului mărcii pentru a crea şi pentru a menţine imaginea acesteia [C.J.C.E., Hot. din 18.06.2009, L'Oreal SA, Lancome parfums et beoute & Cie SNC şi Laboratoire Garnier & Cie/Bellure NV, Molaiko Investments Ltd. şi Starion International Ltd., C-487/07, JO C180, 01.08.2009).
14. Articolul 10 alin. (1) şi art. 12 alin. (1) din Prima Directivă 89/104/CEE trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care titularul unei mărci aplică marca respectivă pe obiecte pe care le oferă gratuit cumpărătorilor produselor sale, acesta nu realizează o utilizare serioasă a mărcii pentru clasa din care fac parte obiectele menţionate (C.J.C.E., Hot. din 15.01.2009, Silberquelle GmbH/ Maselli-Strickmode GmbH, C-495/07, JOC 55, 07.03.2009).
15. Articolul 4 alin. (4) lit. (a) din Directiva 89/104 trebuie interpretat în sensul că: utilizarea mărcii ulterioare este susceptibilă să aducă atingere caracterului distinctiv al mărcii anterioare de renume, chiar dacă aceasta din urmă nu este unică, o primă utilizare a mărcii ulterioare poate fi suficientă pentru a aduce atingere caracterului distinctiv al mărcii anterioare; dovada că prin utilizarea mărcii ulterioare se aduce sau s-ar aduce atingere caracterului distinctiv al mărcii anterioare presupune demonstrarea unei modificări a comportamentului economic al consumatorului mediu al produselor sau al serviciilor pentru care marca anterioară este înregistrată ca urmare a utilizării mărcii ulterioare sau demonstrarea existenţei unui risc serios ca o astfel de modificare să se producă în viitor (C.J.C.E., Hot. din 27.11.2008, Intel Corporation Inc./CPM United Kingdom Ltd., C-252/07, JO C19, 24.01.2009).
Legislaţie conexă: art. 8 Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II) (JO nr. L199,31.07.2007, p. 40-49).
1. Ţările cărora li se aplică Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale sunt constituite în Uniunea
Citește mai mult
pentru protecţia proprietăţii industriale. Protecţia proprietăţii industriale are ca obiect brevetele de invenţie, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mărcile de fabrică sau de comerţ, mărcile de serviciu, numele comercial şi indicaţiile de provenienţă sau denumirile de origine, precum şi reprimarea concurenţei neloiale. Proprietatea industrială se înţelege în sensul cel mai larg şi se aplică nu numai industriei şi comerţului propriu-zise, ci şi domeniului industriilor agricole şi extractive şi tuturor produselor fabricate sau naturale, ca de exemplu: vinuri, grăunţe, foi de tutun, fructe, vite, minereuri, ape minerale, bere, flori, făină. Printre brevetele de invenţie se numără diferitele feluri de brevete industriale admise de legislaţiile ţărilor uniunii, ca brevete de import, brevete de perfecţionare, brevete şi certificate adiţionale etc. Cetăţenii fiecărei ţări a Uniunii se vor bucura în toate celelalte ţări ale uniunii, în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii industriale, de avantajele pe care legile respective le acordă în prezent sau le vor acorda în viitor naţionalilor, aceasta fără a se prejudicia drepturile prevăzute în mod special de prezenta convenţie. în consecinţă, ei se vor bucura de aceeaşi protecţie ca naţionalii de aceleaşi mijloace legale de apărare împotriva oricărei atingeri aduse drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor şi formalităţilor impuse naţionalilor. Totuşi, nicio condiţie cu privire la domiciliu sau la stabilirea în ţara în care este cerută protecţia nu poate fi pretinsă de la cetăţenii uniunii pentru folosirea vreunui drept de proprietate industrială. Sunt în mod expres rezervate dispoziţiile legislative ale fiecărei ţări a uniunii referitoare la procedura judiciară şi administrativă şi la competenţă, precum şi cele cu privire la alegerea domiciliului sau la instituirea unui mandatar, care ar fi impuse de legile privind proprietatea industrială. Sunt asimilaţi cetăţenilor ţărilor Uniunii cetăţenii ţărilor care nu fac parte din Uniune, care sunt domiciliaţi sau care au întreprinderi industriale sau comerciale reale şi serioase pe teritoriul uneia dintre ţările uniunii (art. 1-3 din Convenţia de Io Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20.03.1883).2. în ceea ce priveşte înregistrarea sau valabilitatea brevetelor, a mărcilor, a desenelor şi a modelelor industriale, precum şi a altor drepturi similare care necesită depunerea sau înregistrarea, indiferent dacă aspectul respectiv este invocat pe cale de acţiune sau de excepţie, instanţele din statul obligat prin convenţie pe teritoriul căruia depunerea sau înregistrarea a fost solicitată, a avut loc sau, în temeiul unui instrument comunitar ori al unei convenţii internaţionale, se consideră că a avut loc, au competenţă judiciară exclusivă. Fără a aduce atingere competenţei judiciare pe care Oficiul European pentru Brevete o are în conformitate cu Convenţia privind acordarea brevetelor europene, semnată la Munchen la 05.10.1973, instanţele din fiecare stat obligat prin convenţie au competenţă judiciară exclusivă, indiferent de domiciliu, asupra acţiunilor privind înregistrarea sau valabilitatea unui brevet european acordat statului în cauză, indiferent dacă aspectul respectiv este invocat pe cale de acţiune sau de excepţie (art. 22 din Convenţia privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială).
3. Comentând art. 12 alin. (1) din proiect, Comisia sublinia în Cartea verde dificultatea, întâmpinată deja de negociatorii Convenţiei privind brevetul european din 1973 şi ai Acordului asupra brevetului comunitar din 1989, de a ajunge la o poziţie consensuală cu privire la o normă de drept material uniformă în ceea ce priveşte atribuirea drepturilor asupra operelor realizate de salariat în cadrul executării unui raport de muncă. Deşi preconiza, în final, adoptarea unei astfel de reguli. Comisia considera satisfăcătoare în acea etapă, pentru a se evita întârzieri în procedura de adoptare a regulamentului, introducerea în proiect a unei norme conflictuale concepute după modelul art. 6 din Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale. în schimb, în ceea ce priveşte desenele sau modelele realizate pe baza unei comenzi. Cartea verde se limita, în comentariul la art. 12 alin. (3) din proiect, la a aminti necesitatea de a asigura părţilor alegerea cea mai vastă în ceea ce priveşte proprietatea asupra dreptului privind desenul industrial şi legea aplicabilă contractului şi la a propune adoptarea unui criteriu de legătură mai specific în raport cu cel al „legăturilor mai strânse" prevăzut de Convenţia de la Roma. Nu exista nicio referire la posibilitatea de a concepe, pe termen mediu sau lung, după caz, un regim de drept material uniform în această privinţă [Concluziile Av. Gen. Mengozzi din 26.03.2009, Fundacion Espahola para la Innovacidn de la Artesania (FEIA)/Cul de Sac Espacio Creativo SL şi Acierta Product & Position SA, C-32/08, Culegere 2009].
4. Articolul 14 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că regimul prevăzut de acesta se aplică numai desenelor şi modelelor industriale realizate de salariat în cadrul unui raport de muncă ce prezintă un caracter de subordonare. Articolele 14 şi 88 trebuie să fie interpretate în sensul că titularul dreptului asupra desenelor şi modelelor industriale create în cadrul unui raport contractual altul decât un raport de muncă cu caracter de subordonare, precum desenele şi modelele industriale realizate de un prestator pentru un comitent, trebuie să fie stabilit în conformitate cu voinţa expresă a părţilor şi cu legea aplicabilă contractului. Legislaţia unui stat membru care asimilează, pentru a stabili titularul dreptului asupra desenului sau modelului industrial, desenele sau modelele industriale realizate de un prestator pentru un comitent cu desenele sau modelele industriale create de salariat în cadrul unui raport de muncă ce prezintă un caracter de subordonare nu este contrară art. 14 alin. (3) din regulamentul menţionat (Concluziile Av. Gen. Mengozzi din 26.03.2009, Fundacion Espahola para la Innovacidn de la Artesania (FEIA)/Cul de Sac Espacio Creativo SL şi Acierta Product & Position SA, C-32/08, Culegere 2009].