Art. 2622 Noul cod civil Legea aplicabilă titlurilor de valoare Titlurile de valoare Bunurile

CAPITOLUL III
Bunurile

SECŢIUNEA a 4-a
Titlurile de valoare

Art. 2622

Legea aplicabilă titlurilor de valoare

(1) Emiterea de acţiuni sau obligaţiuni, nominative sau la purtător, este supusă legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente.

(2) Condiţiile şi efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele menţionate la alin. (1) sunt supuse:

a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cât priveşte titlul nominativ;

b) legii locului de plată a titlului la ordin;

c) legii locului unde se află titlul la purtător în momentul transmiterii, în raporturile dintre posesorii succesivi, precum şi dintre aceştia şi terţele persoane.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2622 Noul cod civil Legea aplicabilă titlurilor de valoare Titlurile de valoare Bunurile




isac.violeta 5.03.2014
Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992:
► „Art. 57. Emiterea de acţiuni nominative, la ordin sau la purtător, precum şi de obligaţiuni este supusă legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente";
► „Art. 58. Condiţiile şi efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele arătate de art. 57 sunt supuse: a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cât priveşte titlul nominativ; b) legii locului de plată a titlului la ordin; c) legii locului unde se află titlul la purtător în momentul transmiterii, în raporturile dintre posesorii
Citește mai mult succesivi, precum şi dintre aceştia şi terţele persoane".

1. Deţinerile de titluri de valoare, altele decât acţiunile, sau titlurile de participaţie, care pot fi negociate şi de regulă tranzacţionate pe pieţele secundare sau care pot fi compensate pe piaţă şi care nu conferă deţinătorului niciun drept de proprietate asupra instituţiei emitente, includ: deţinerile de titluri de valoare (materializate sau nu în documente), care conferă deţinătorului dreptul necondiţionat la un venit fix sau determinat prin contract sub formă de plăţi de cupoane şi/sau la o sumă fixă stabilită la o anumită dată (sau date) sau începând de la o dată definită la momentul emisiunii; credite negociabile care au fost restructurate într-un număr mare de documente identice şi care pot fi negociate pe pieţele secundare, creanţe subordonate sub formă de titluri de creanţă; pentru a păstra coerenţa cu tratamentul acordat operaţiunilor de tipul celor de report, titlurile de valoare acordate ca împrumut de titluri de valoare în cadrul operaţiunilor de împrumut de titluri de valoare rămân în bilanţul contabil al proprietarului iniţial (nu sunt transferate în bilanţul contabil al cumpărătorului temporar dacă există un angajament ferm de răscumpărare a titlurilor, iar nu doar opţiunea de a face acest lucru). Pentru deţinerile de titluri de valoare, altele decât acţiunile, trebuie realizată o defalcare în funcţie de scadenţă. Aceasta reprezintă scadenţa la emisiune (scadenţa iniţială) şi se referă la durata fixă a existenţei unui instrument financiar înainte de care nu poate fi răscumpărat [pct. 2, „Titluri de valoare, altele decât acţiunile" din Tabelul A, „Definiţiile categoriilor de instrumente ce constituie activele şi pasivele FI" al Anexei II la Regulamentul (CE) nr. 958/2007 al Băncii Centrale Europene din 27.07.2007 privind statisticile referitoare Io activele şi pasivele fondurilor de investiţii].

2. Acţiuni şi alte titluri de participaţie sunt deţinerile de titluri de valoare care reprezintă drepturi de proprietate asupra titlurilor de participaţie a societăţilor sau a cvasisocietăţilor. Aceste titluri de valoare oferă în general deţinătorilor dreptul la o cotă-parte din beneficiile societăţii sau ale cvasisocietăţii şi la o cotă-parte din fondurile proprii în caz de lichidare. Această categorie cuprinde patru subcategorii principale: acţiuni/unităţi de fond ale FI şi ale FPM; acţiuni cotate, cu excepţia acţiunilor/unităţilor de fond ale FI şi ale FPM; acţiuni necotate, cu excepţia acţiunilor/unităţilor de fond ale FI şi ale FPM: acţiuni care nu sunt cotate (SEC 95, pct. 5.90-5.93); alte titluri de participaţie: toate formele de titluri de participaţie, altele decât cele clasificate în subcategoriile menţionate (SEC 95, pct. 5.94 şi 5.95) [pct. 3, „acţiuni şi alte titluri de participaţie" din Tabelul A, „Definiţiile categoriilor de instrumente ce constituie activele şi pasivele FI" al Anexei II la Regulamentul (CE) 958/2007 al Băncii Centrale Europene din 27.07.2007 privind statisticile referitoare la activele şi pasivele fondurilor de investiţii].

3. Statele membre nu aplică nicio formă de impozitare pentru: crearea, emiterea, admiterea în vederea cotării la bursa de valori, punerea în circulaţie sau tranzacţionarea acţiunilor sau a altor titluri de valoare de acelaşi tip sau a certificatelor reprezentând astfel de titluri de valoare indiferent de emitent. Fără a aduce atingere art. 10 şi 11, statele membre pot impune: taxe pe cesionarea de titluri de valoare impozitate sau nu la o cotă unitară (art. 11 şi 12 din Directiva Consiliului din 17.07.1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului).

4. Articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim fiscal în temeiul căruia o societate-mamă stabilită într-un stat membru care primeşte dividendele plătite de o filială stabilită într-un alt stat membru nu poate să deducă din impozitul anticipat pe bunuri mobile, pe care îl datorează cu ocazia redistribuirii către propriii acţionari a respectivelor dividende, creditul fiscal aferent distribuirii acestor dividende, spre deosebire de situaţia comparabilă a unei societăţi-mamă stabilite în primul stat membru care primeşte dividendele plătite de o filială stabilită tot în acest stat membru. Un stat membru se poate opune restituirii unei prelevări percepute cu încălcarea dreptului Uniunii pentru întreaga sarcină economică pe care nu a suportat-o persoana impozabilă însăşi, ceea ce, în această măsură, ar determina îmbogăţirea fără justă cauză a respectivei persoane impozabile. O asemenea îmbogăţire ar putea apărea dacă statul membru ar trebui să restituie cheltuielile suportate de persoana impozabilă, care nu ar reprezenta consecinţa inevitabilă a refuzului unui stat membru de a asigura respectarea dispoziţiilor Tratatului CE (Concluziile Av. Gen. Mengozzi din 22.12.2010, Ministre du Budget, des Comptes publics et de Io Fonction publique/Accor, C-310/09, Culegere 2011).

5. JURISPRUDENŢĂ. Articolul 43 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislaţii a unui stat membru care scuteşte de impozitul pe profit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o altă societate rezidentă, în condiţiile în care supune acestui impozit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o societate nerezidentă şi la care societatea rezidentă deţine o participaţie care îi permite să exercite o influenţă certă asupra deciziilor acestei societăţi şi să stabilească activităţile acesteia, acordând în acelaşi timp un credit fiscal aferent impozitului efectiv achitat de societatea care face distribuirea în statul în care este rezidentă, în măsura în care cota de impozitare pentru dividendele de origine străină nu este superioară cotei de impozitare aplicate dividendelor de origine naţională, iar creditul fiscal este cel puţin egal cu suma achitată în statul membru al societăţii care face distribuirea, până la limita impozitului aplicat în statul membru al societăţii beneficiare. Articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislaţii a unui stat membru care scuteşte de impozitul pe profit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o altă societate rezidentă, în condiţiile în care supune acestui impozit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o societate nerezidentă şi la care societatea rezidentă deţine cel puţin 10% din drepturile de vot, acordând în acelaşi timp un credit fiscal aferent impozitului efectiv achitat de societatea care face distribuirea în statul membru în care este rezidentă, în măsura în care cota de impozitare pentru dividendele de origine străină nu este superioară cotei de impozitare aplicate dividendelor de origine naţională, iar creditul fiscal este cel puţin egal cu suma achitată în statul membru al societăţii care face distribuirea, până la limita impozitului aplicat în statul membru al societăţii beneficiare. în plus, art. 56 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislaţii a unui stat membru care scuteşte de impozitul pe profit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o altă societate rezidentă, în condiţiile în care supune acestui impozit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o societate nerezidentă la care deţine mai puţin de 10 % din drepturile de vot, fără a acorda acelei societăţi un credit fiscal aferent impozitului efectiv achitat de societatea care face distribuirea în statul în care este rezidentă. Articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că se opune legislaţiei unui stat membru care permite o scutire de impozitul pe profit pentru anumite dividende percepute de societăţi de asigurare rezidente de la societăţile rezidente, dar exclude o astfel de scutire pentru dividendele analoge percepute de la societăţi nerezidente, în măsura în care aceasta implică un tratament mai puţin favorabil pentru aceste din urmă dividende (C.J.C.E., Ordonanţa din 23.04.2008, The Test Claimants in the CFC and Dividend Group Litigation/Commissioners of Inland Revenue, C-201/05, JO C 209, 15.08.2008).

6. JURISPRUDENŢĂ. Dacă o persoană impozabilă exercită în acelaşi timp activităţi economice, taxate sau scutite, şi activităţi neeconomice, care nu fac parte din sfera de aplicare a Celei de a şasea Directive 77/388/ CEE, deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente cheltuielilor în legătură cu emisiunea de acţiuni şi titluri de participare tacite atipice nu se admite decât în măsura în care aceste cheltuieli pot fi imputate activităţii economice a persoanei impozabile în sensul art. 2 pct. 1 din directiva menţionată (C.J.C.E., Hot. din 13.03.2008, Securenta Gottinger Immobilienanlagen und Vermogensmanagement AG/Finanzamt Gottingen, C-437/06, JO C116, 09.05.2008).

7. JURISPRUDENŢĂ. Articolele 43 CE şi 48 CE se opun unei legislaţii naţionale în temeiul căreia dobânzile plătite de o societate rezidentă într-un stat membru unui administrator care este o societate stabilită într-un alt stat membru sunt recalificate drept dividende şi, în acest temei, sunt impozabile atunci când, la începutul perioadei impozabile, valoarea totală a sumelor plătite în avans, producătoare de dobânzi, excedează valorii capitalului vărsat majorat cu rezervele taxate, în timp ce, în aceleaşi împrejurări, atunci când aceste dobânzi sunt plătite unui administrator care este o societate stabilită în acelaşi stat membru, acestea nu sunt recalificate drept dividende şi, în acest temei, nu sunt impozabile (C.J.C.E., Hot. din 17.01.2008, N.V. Lammers 8c Van Cleeff/Belgische Staat, C-105/07, JO C 64, 08.03.2008).

8. JURISPRUDENŢĂ. Constituie circulaţie a capitalurilor în sensul art. 56 alin. (1) CE în special investiţiile numite „directe", şi anume investiţiile sub formă de participaţii într-o întreprindere prin deţinerea de acţiuni care conferă posibilitatea de a participa activ la gestiunea şi la controlul acesteia, precum şi investiţiile numite „de portofoliu", şi anume investiţiile sub formă de achiziţii de titluri de valoare de pe pieţele de capital, efectuate cu unica intenţie de a realiza un plasament financiar, fără intenţia de a influenţa gestiunea şi controlul întreprinderii (C.J.U.E., Hot. din 08.07.2010, Comisia Europeanâ/Republicii Portugheze, C-171/08, Culegere 2010).
Răspunde